„O capodopera care m-a tulburat profund“ - Yann Moix, lefigaro.fr

    ”Calatorii Timpului” este un roman care se incadreaza la limita dintre poezie si gandire. La Sollers romanul nu e o naratiune, ci o miscare continua, o dinamica discursiva, o miscare perpetua de dans ametitor. In aceasta carte autorul insusi e un personaj, el se afla in timpul si in spatiul personajelor evocate. Sollers este un aventurier al Timpului avand patru dimensiuni: trecut, prezent, viitor si un timp aflat „si la inceput, si la sfarsit“, dupa cum declara scriitorul. Este un aventurier al limbii, al Cuvantului (le Mot). „Visul meu (asa cum declara scriitorul intr-un articol din Le Monde, in 1974) este sa creez un fel de Opera limbii“. Asadar, o creatie muzicala si compozita asemenea Operei. ”Calatorii Timpului” e un roman cu o dinamica discursiva, aflat dincolo de naratiunea clasica.
    Fragment din volumul "Calatorii timpului" de Philippe Sollers:

    „Expresia „cucerirea spatiului" ar trebui sa ne faca sa radem, deoarece, cel mai adesea, n-avem nici macar uzajul proximitatii celei mai apropiate (oleandrul acela, imediat). La ce bun aceasta cursa in cosmos, daca nu pentru a multiplica retelele si supravegherea? Totusi, sa fie clar: telefonul e necesar, mai mult de 500 canale de televiziune sunt necesare, Panza e necesara, fluxul e necesar. Ma servesc de ele.
    Dar cucerirea Timpului e o alta afacere: nu-ti trebuie echipament tehnic sa mergi in cimitirele lunare sau altundeva, nici in cautarea unor probe de „viata" sub forma de gheata in adancuri, pe Marte si aiurea, nici intalniri fantastice cu extraterestri (cu mesaje imbecile scrijelite si inregistrate pentru eventuale civilizatii necunoscute), nici miliarde de miliarde investite pentru un raspuns care nu va veni niciodata, ci un plonjeu, niciodata facut, in galaxia asa-zis omeneasca. Aruncam zarurile: abolim hazardul.
    Acolo stelele misuna, scanteiaza, cadem peste revelatii, adevarurile ascunse, fata nevazuta a aventurilor, explicatia nebuniilor, combinatia otravurilor, vigoarea descoperirilor. Ce teatru! Ce viata! Intelegem de ce, inaintea acestei supraabundente de probe, remodelarea trecutului e deja in lucru; trafic de date si de arhive, trucaj de marturii, o punere in perspectiva interesata, o intensificare a cetei. Nu merita sa va scrieti Memoriile, le fac deja altii in locul vostru, veti fi rescrisi, insa nu fiti prea siguri de genealogie. Fecundarile abunda, mamele purtatoare la fel, bunicile mincinoase se inmultesc.
    Cu toate acestea, invadarea spatiului, in intinderea lui fabuloasa si nebuna, exercita o actiune asupra cunoasterii timpului. Sondele spatiale pleaca in toate sensurile si mai aveti o sansa (fiindca e gratuit) de a scapa controlului de la vami. Fara indoiala, veti avea de-a face, tot mai mult, cu stranii „comisari ai timpului" (religiosi, secte, maniaci sexuali, psihanalisti, eruditi reciclati in cenzura reflexa etc.). Ei va stiu adversari ai „lumii", si chiar categoric „a-cosmici", ei ghicesc ca purtati masti schimbatoare de-a lungul Istoriei, sunt dresati sa repete acea miscare a primelor secole, cea mai periculoasa dintre toate, care il imbarca pana si pe faimosul I.H., inzestrandu-l cu vorbe secrete care va salveaza illico presto din bratele mortii.”