Cine a cercetat mai adanc profunzimile sufletului stie ca nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca inchidere in sine, ca zid ridicat in jurul unui eu mic, limitat, neputincios, rupt de Univers, de Sine, de Sursa profunda a intregii creatii. Teama este cea care ne face sa ne simtim intr-un permanent conflict cu ceilalti, aparand o iluzie si tot teama este cea care ne face sa ne agatam de ei, cerandu-le cu disperare afectiunea si recunoasterea fara de care ne simtim morti. Teama este cea care se interpune intre noi si Realitate, tesand acea panza a iluziei care ne opreste sa fim manifestarea completa a adevaratei noastre naturi. Iubirea, in schimb, e cea care ne aduce laolalta. Acolo, in acel abandon sacru al iubirii, descoperim ca tot ce ne-am imaginat ca ne poate rani, tot ce am crezut vreo data ca ne poate distruge, tot ce am vrut sa pastram la o distanta confortabila fata de cel ce credeam ca suntem, toate acestea fac parte noi si vin catre noi in acesta viata ca sa ne reintregeasca.
De cate ori in viata simtim ca nu mai avem nici o iesire, ca suntem victimele neputincioase ale situatiilor si oamenilor din jurul nostru, de cate ori devenim noi insine proprii calai acoperindu-ne de vina si judecati, sa privim cu onestitate in noi insine si vom observa cum acel moment ascunde de fapt sansa unui mare salt, a unei imense transformari interioare.
La un asemenea proces ne invita Guy Corneau, in aceasta carte care emana o simplitate calda si prietenoasa. E ca si cum adevarurile despre care vorbeste asteptau de mult sa iasa la lumina din interiorul nostru. Pentru a descifra tainele situatiilor complicate pe care le traim in viata de zi cu zi si a ne ghida etapele transformarii, el apeleaza la povestile captivante in care sunt tesuti zeii mitologiei egiptene. Osiris gloriosul, Seth distrugatorul si Isis, sursa vietii, ne ajuta sa intelegem situatiile complexe pe care le traim. Pozitiile de victima, de calau sau de salvator apar atunci drept roluri limitative, de care fiecare dintre noi se pot elibera, pentru a se reconcilia cu sine.
De cand anumite ramuri ale psihologiei au incetat sa mai reduca fiinta umana la creierul sau, redescoperindu-i in schimb sufletul, cu toate profunzimile sale, cu intreaga sa maretie si dorul sau de intreg, noi orizonturi au inceput sa se deschida pentru cei aflati in cautarea pacii, armoniei, iubirii si intelepciunii care-nu-se-pot-pierde. Aceasta este una dintre acele carti exceptionale care aduc intelepciunea perena, codata in miturile si arhetipurile umanitatii, pentru a o folosi ca harta pentru intelegerea complexelor procese de transformare ale psihicul uman pe drumul descoperirii de sine.