Fortat sa munceasca inca din copilarie, Jack London a aderat sa tezele socialiste, pe care le-a sustinut in conferinte publice si articole de presa. A scris despre viata grea a muncitorilor, a prevestit o iminenta revolutie socialista si chiar a anticipat fascismul si impactul acestuia asupra societatii. Convingerile politice i-au creat lui London o multime de dusmani, dar in acelasi timp l-au adus pe prima pagina a ziarelor. Jurnalistii se repezeau ca niste pasari de prada asupra oricarei declaratii publice a scriitorului, cautand un sambure de scandal. Iar scriitorul avea grija sa ofere presei suficiente subiecte.
Invitat sa vorbeasca la o conferinta a oamenilor de afaceri din Stockton, a spus ca socialistii din Rusia, care participasera la rascoala din 1906 si omorasera mai multi nobili, erau fratii lui. Alta data, a tinut un discurs in care a spus, citandu-l pe generalul Sherman, „La dracu’ cu constitutia”, ceea ce a dat presei un nou subiect de prima pagina. Dar aceasta atentie a presei a insemnat si foarte multa reclama gratuita. In 1905, editura Macmillan i-a tiparit Lupta dintre clase, o culegere de articole revolutionare. Cartea a fost foarte bine primita de public, fiind retiparita de doua ori in cursul aceluiasi an. Anul urmator, sciitorul a inceput lucrul la Calcaiul de fier, un soman cu pronuntate accente socialiste. Cartea nu fusese comandata de vreo editura sau publicatie, ceea ce insemna ca London nu putea cere vreun avans. Cum nevoile financiare ale lui London cresteau permanent, pentru ca incepuse constructia unui vas cu care voia sa faca inconjurul lumii, autorul si-a impus o norma de doua mii de cuvinte pe zi.
Astfel, dimineata lucra la Calcaiul de fier, iar dupa pranz scria pentru bani schite sau povestiri pentru reviste. Cand a teminat Calcaiul de fier, Macmillan si-a dat acceptul pentru publicare, in ciuda riscurilor generate de subiectul romanului. Cea mai mare parte a presei a ignorat cartea, iar putinele cronici care au aparul au fost negative, fie ca veneau din partea ziarelor de dreapta, fie din partea celor de stanga, care-l acuzau pe autor ca a tradat cauza socialista pentru o calatorie in jurul lumii cu un yaht de lux. Dar criticile nu au reusit sa diminueze valoarea romanului, scris cu forta si cu o sinceritate dezarmanta, iar timpul a confirmat puterea de anticipatie a lui Jack London.