„Cartea lui Nic Dobre vorbeste, printre multe altele, despre o anume chemare a instinctelor omenesti, despre dorul de casa (daca aceasta sintagma nu s-a prabusit deja in desuetudine, sub presiunea implacabila a unui alt ”ghetar” – globalizarea), despre eternul balans intre nerabdarea marilor explorari si revenirea perpetua la insula de bastina.
”Caldura ghetarilor” este un roman ale carui linii de forta se orienteaza pe polii umanului, mai degraba decat pe cele ale tehnicului. Cu toate ca, si acest lucru nu poate fi subestimat, cu atat mai putin ignorat, exista in naratiunea de fata un grad de rigoare stiintifica, fara a aluneca inspre abuz, ci doar atat cat ii este necesar crearii de conjuncturi.” (Danut Ungureanu)

Fragment:

"Capitolul 7

O noua vizita la Centru,  una de scurta durata. La biroul de personal, prezenta foaia de transfer unui tanar functionar. Acesta o studie pret de cateva clipe, apoi introduse datele in computerul din fata sa. intr-un final, ii spuse:
— Un transportor pleaca in 30 de minute in directia bazei operative unde este arondata echipa dumneavoastra. Va rog sa va grabiti, trebuie sa va prezentati la peronul 4, in spatele cladirii.
John stia unde se afla peronul, prin urmare nu se grabi foarte tare. Tragea dupa el valiza cu lucruri de stricta necesitate si privea oamenii care se deplasau pe holurile Centrului. Persoane de varste diferite, mai mult sau mai putin grabite, formand o adunatura pestrita, avand un numitor comun: fizionomii crispate, rigide, asemeni unor masti purtate peste fetele reale. O persoana care ar fi zambit ar fi atras imediat atentia. Realizand acest lucru, John nu isi putu retine un zambet subtil, schitat in coltul gurii.
Ajunse la peron cu cateva minute inaintea transportorului. Era singurul calator, fiind de fapt o cursa de aprovizionare. Din nou avea sa calatoreasca printre cutii, saci si containere. Cea mai prietenoasa companie cu putinta.
Din fericire, baza operativa unde trebuia sa ajunga era prima oprire pe lista. Pana la inserat, avea sa-si cunoasca noii colegi!
Imediat ce pornira la drum, pilotul transportorului incepu sa vorbeasca. Despre vreme, starea drumurilor, nevasta, copii. Vazand ca John nu se lasa angrenat in discutie, trecu la intrebari directe:
— si matale, cu ce treaba pe la baza fantomelor?
— Baza fantomelor? Dar de ce i se spune asa?
— Cum, nu stii? intreba pilotul, vizibil surprins. Pai, da’ lasa, mai bine afli matale direct de la sursa, e mai bine asa.
Asadar distinsul domn – dupa ce indrugase multe baliverne – se hotarase brusc sa fie discret. Bine, fie! accepta John in sinea lui si se cuibari in gulerul inalt al hainei, lasand impresia ca intentioneaza sa traga un pui de somn. Cu alte cuvinte, alesese cea mai eleganta scuza pentru a refuza comunicarea pentru restul calatoriei.
Ajuns la destinatie, ii multumi pilotului pentru calatorie, apoi cobori. incepuse sa se insereze. Nimerise in mijlocul unui pustietati, daca nu ar fi existat panoul indicator si gardul ce inconjura un perimetru incert, ar fi putut crede ca totul este o gluma proasta. Portile erau larg deschise, iar in interiorul curtii un bec chior incerca sa-si justifice prezenta, invaluind intr-o lumina palida silueta unei cladiri de mici dimensiuni, fara etaj, ce parea a fi – judecand dupa usile mari – destinata adapostirii mijloacelor de transport.
Intra in curte si privi cu atentie de jur-imprejur. Nimic altceva, curtea era pustie! Se apropie de singura cladire din zona si privi in interiorul ei printr-o fereastra de mici dimensiuni, incastrata intr-una din usile masive. Din intuneric razbatea palpaiala unei luminii rosiatice pe care John o recunoscu imediat: semnalul optic al unui incarcator de energie. Dupa ce privirea i se obisnui cu intunericul, reusi sa distinga si silueta unui vehicul cuplat la alimentator.
Nu parea a fi transportorul echipei zero, ar fi trebuit sa fie unul nou; acesta prezenta semnele unei uzuri medii, iar ca model, cu siguranta nu era unul de ultima generatie.
John pleca de langa usile mari metalice care erau incuiate si continua sa caute o cale de intra in cladire; iar pe latura din stanga reusi sa localizeze o usa normala pentru accesul persoanelor."