Calea regilor este volumul II din prima carte a seriei Arhiva luminii de furtuna


In Roshar – tinut stancos, bantuit de furtuni cumplite care au modelat deopotriva peisajul si civilizatia – au trecut mai multe secole de la caderea celor zece ordine reunite sub numele de Cavalerii Radianti, dar Cristalarmurile si Cristalsabiile lor au ramas. Iar acestea ii pot transforma pe oamenii obisnuiti in razboinici aproape invincibili. Pentru a le capata, oamenii ofera in schimb regate sau poarta razboaie cumplite pe Campiile Sfaramate.
Astfel se intrepatrund destinele a patru personaje hotaratoare pentru istoria Rosharului: chirurgul silit sa devina soldat si transformat apoi in sclav, asasinul obligat sa ucida, tanara pupila nevoita sa-si insele maestra si inaltul print caruia ii sunt trimise viziuni infricosatoare, de nedeslusit. Unul dintre ei va aduce izbavirea. Sau pieirea.

Din seria Arhiva luminii de furtuna fac parte:
• Cartea intai. Calea regilor. Volumul I
• Cartea intai. Calea regilor. Volumul II
• Cartea a doua. Cuvinte despre Lumina. Volumul I: Campiile sfaramate
• Cartea a doua. Cuvinte despre Lumina. Volumul II: Poarta juramantului
Fragment din romanul "Calea regilor. Volumul 2" de Brandon Sanderson:

”Kaladin rostogoli lesul pe o parte, iar miscarea asta ii smulse cuiva din spatele grupului de podari un suierat neasteptat. Kaladin se rasuci si-l vazu pe Shen facandu-si loc in fata, cu un avant neobisnuit.
Teft se misca repede, insfacandu-l din spate si tinandu-l intr-o stransoare sufocanta. Ceilalti podari se ridicara uluiti, unii dintre ei intrand din instinct in pozitie de lupta.
Shen se zbatu fara vlaga in stransoarea lui Teft. Infatisarea parshului era diferita de a verilor sai morti; aflandu-se atat de aproape, deosebirile sareau in ochi mai tare. Aidoma majoritatii parshilor, Shen era scund si cam grasut. Indesat, puternic, dar nu amenintator. Insa cadavrul de jos era musculos si construit ca un mancator de coarne; ajungea cam la inaltimea lui Kaladin si era mult mai lat in spate. Pielea amandurora era marmorata, dar a parshendiului avea acele excrescente stranii, rosii-portocalii, care alcatuiau o armura, protejand capul, pieptul, bratele si picioarele.
- Da-i drumul, zise Kaladin, curios.
Teft ii arunca o privire, apoi, fara tragere de inima, ii dadu ascultare. Impleticindu-se, Shen strabatu terenul denivelat si-l impinse pe Kaladin cu blandete, dar cu fermitate, indepartandu-l de parshendiul cazut. Si ramase acolo, ca si cum ar fi vrut sa-l apere de Kaladin.
- A mai facut asa ceva, spuse Pietroi, apropiindu-se. Cand a mers cu mine si cu Lopen in cautare de lesuri.
- Protejeaza cadavrele parshendilor, gancho, adauga Lopen. In mod sigur ar fi in stare sa te-njunghie de-o suta de ori daca ai clinti unul.
- Toti sunt asa, spuse Sigzil, din spate.
Kaladin se intoarse spre el, ridicandu-si o spranceana.
- Muncitorii parshi, ii explica Sigzil. Li se ingaduie sa se ocupe de mortii lor; e unul dintre putinele lucruri in care par sa puna pasiune. Se infurie cand atinge altcineva lesurile. Le infasoara in panza fina, le duc in pustietate si le lasa pe lespezi de piatra.
Kaladin se uita la Shen. „Ma "intreb..."
- Luati tot ce gasiti la parshendi, le spuse oamenilor sai. Teft, probabil ca tu va trebui sa-l tii pe Shen tot timpul. Nu-l pot lasa sa-ncerce sa ne opreasca.
Teft ii raspunse cu o privire de om chinuit; inca mai era de parere c-ar fi trebuit sa-l puna pe Shen in fata podului si sa-l lase sa moara. Dar facu ce i se ceruse, impingandu-l pe Shen deoparte si cerand ajutorul lui Moash ca sa-l tina.
- Si purtati-va respectuos cu mortii, baieti, adauga Kaladin.
- Sunt parshendi! obiecta Leyten.
- Stiu, zise Kaladin. Dar ceea ce facem il deranjeaza pe Shen. E unul dintre noi, deci bine-ar fi sa nu-l intaratam prea tare."