La sfârșitul secolului al XV-lea, Spania și Portugalia au inaugurat colonialismul la scară planetară prin cucerirea Americii Centrale și de Sud. Bogățiile enorme acumulate aici și expediate metropolelor iberice au stârnit, firesc, apetitul imperial al tuturor marilor puteri europene, care au început o competiție acerbă pentru acapararea de teritorii pe tot globul, din America de Nord și Caraibe până în Africa, Asia sau Pacific, ajungând până la „capătul lumii”, în Australia și Noua Zeelandă.
Dacă Spania s-a extins din Hispaniola până în Filipine, iar Portugalia din Ceuta și Azore până în Brazilia, Macao sau Goa, Franța a colonizat Antilele, Réunion, Indochina, Polinezia și Noua Caledonie. Germania a fost prezentă în Africa, din Rwanda până în Namibia, dar a vizat și teritorii asiatice precum Formosa sau Nicobar. Belgia a stăpânit Congo, dar și mai puțin cunoscutele Santo Tomás de Castilla (Guatemala) și enclava Lado din Sudan. Olanda, prin Compania Indiilor de Est, a dominat comerțul mirodeniilor, fondând Batavia, și a fost activă în Antile, Surinam, Mauritius și Africa de Sud; New York a fost cândva New Amsterdam. Nici statele scandinave sau Italia nu au lipsit din aventura colonială. Astfel, colonialismul european a redesenat harta lumii și a lăsat moșteniri politice, economice și culturale profunde, ale căror efecte se resimt până în prezent.