„O intrebare pe care si-o punea mereu Octavian Paler, inca din tinerete, era legata de faptul ca lumea moderna nu mai poate crea mituri. Singurele mituri oarecum «moderne» care pot fi puse alaturi de miturile anticilor au toate aceeasi caracteristica: sint produse de o capodopera literara. E vorba de Don Juan, de Don Quijote, de Faust si de Hamlet. Octavian Paler imagineaza niste «conferinte nerostite» pornind de la aceste mituri si vorbeste despre dragoste, batrinete si moarte.” (Georgeta Naidin-Dimisianu)