„Camarazi de front”

„Nu mai exista pamant, nici cer, nici soare. Cei morti erau aruncati in aer a doua oara; cei vii se imbaiau intr-o mare de foc...” Dar nu urgia razboiului primeaza in acest volum, ci dramaticele momente traite de doi dintre camarazii de front ai lui Sven.
Locotenentul Ohlsen, in permisie, constata ca i-a fost bombardata casa si ca sotia il insala fara pic de jena. Ii este rapit si copilul, pe care mama adulterina il aruncase intr-o tabara de indoctrinare nazista. Debusolat, locotenentul participa la o scabroasa orgie a SS-istilor, cu incredibile scene de sex si viol, prilej cu care afla ca „juninca” e o prospatura, „vaca e o doamna care a depasit varsta matura, si o iapa e o acrobata care o face in fata tuturora”.
La randul lui, ranit, Micutul ajunge pe patul spitalului. Ei bine, acesta se indragosteste! Chiar se logodeste cu „Bila de Seu”, obeza infirmiera sefa. Tot lui, in prima si singura scrisoare primita, mama, cea care ii daduse viata, ii cere sa moara!
Inca o poveste de dragoste, incredibila, intregeste naratiunea. Ciudatele personaje implicate vor fi descoperite, cu surprindere, de cititor, caruia Hassel ii transmite un mesaj pe cat de socant, pe atat de adevarat: „Numele pritenilor le uiti, pe ale dusmanilor – niciodata!”


Batalion de mars
In bataia tunurilor, toti mor la fel si nimeni nu e vinovat

Kotelnikovo, Obilnoe, nu foarte departe de Stalingrad, inchisoarea Torgau, batalia de tancuri de la Lugansk si un comico-tragic bordel de la Marea Neagra sunt cateva repere ale acestui volum.
Sven Hassel descrie in amanunt situatii limita, de front, insistand, totodata, asupra unor momente aparte din viata eroilor sai. Barcelona, bunaoara, referindu-se la Razboiul Civil din Spania, constata ca, nimic nou sub soare, in bataia tunurilor toti mor la fel si nimeni nu este vinovat.
Rand pe rand, Micutul (care „adopta” in tanc un copil ramas singur pe lume), „Profesorul”, studentul norvegian voluntar in Waffen SS, Legionarul (cu tabuurile sale – Allah si generalul de Gaulle) si Heide, copil urgisit de propriul tata, apar in secvente de un realism socant. Chiorul, comandantul degradat pentru ca nu a deprins arta pupincurismului, si generalul von Grabach, cu gandul la slipul amantei si la femeile de vis din Bucuresti, sunt portretizati intr-o antiteza de efect.
Batalionul de mars, cu Porta si Micutul acuzati ca au facut scapat un condamnat la moarte, poposeste in final langa granita Romaniei. Bordelul de la Marea Neagra este luat cu asalt, iar matroana obeza Olga, „turnatoare si bestie”, devine eroina „cazuta in lupta pentru libertatea popoarelor”.