• Editie canturi colorate (
Sprayed Edges)
Abundand de personaje memorabile si de secrete dureroase,
Camera cu fluturi este o poveste fascinanta, depanata de-a lungul mai multor generatii.
Posy Montague se apropie de cea de-a saptezecea aniversare. Ea inca locuieste la Admiral House, frumoasa resedinta ce a apartinut familiei sale timp de generatii si care se afla in splendida zona rurala a comitatului Sufflok, loc in care si-a petrecut copilaria idilica prinzand fluturi impreuna cu iubitul ei tata si in care mai apoi si-a crescut propriii copii. Insa acum a venit timpul ca Posy sa ia o decizie dureroasa. In ciuda amintirilor legate de aceasta casa si a superbei gradini pe care a creat-o de-a lungul a douazeci si cinci de ani, intreaga proprietate se naruie in jurul ei, iar Posy isi da seama ca a venit timpul s-o vanda.
Insa un personaj ce apartine trecutului isi face aparitia - Fred - die, prima dragoste a lui Posy, care, cu cincizeci de ani in urma, a parasit-o si a lasat-o cu inima franta. Deja luptandu-se sa faca fata deciziilor gresite pe care le ia in afaceri fiul ei, Sam, precum si revenirii bruste din Australia, dupa zece ani, a celuilalt fiu, Nick, Posy nu are incredere in afectiunea reinnoita a lui Freddie. Mai mult decat atat, fara ca Posy s-o stie, Freddie - si Admiral House - au de dezvaluit un secret ingrozitor.
Captivanta in intregime... Riley ne propune o galerie de personaje portretizate cu maiestrie. Pe masura ce patrundeti cu usurinta in vietile lor si le impartasiti sperantele, visurile si temerile, pregatiti-va sa fiti intrigati, miscati pana la lacrimi si, in cele din urma, inaltati sufleteste. - Lancashire Evening Post
O lectura incarcata de pasiune si de romantism. - Prima
Traducere din limba engleza de Gabriela Cojocanu.
Fragment din cartea "Camera cu fluturi" de Lucinda Riley:
"Mergand pe jos, Amy ajunse in fata unei case frumoase, aflata in apropierea unui hotel. Se gandi cat de convenabil era pentru ea. Casa se afla in capatul unei alei inguste si, desi crezuse ca stia orasul ca in palma, nu stia de existenta acelei proprietati. Construita din piatra de provenienta locala, era imaculata, curtea maturata si ciocanelul de pe usa recent lustruit. Il folosi sa isi anunte prezenta proprietarului. Usa se deschise si, din dosul acesteia, fu intampinata de o pereche de ochi stralucitori.
- Tu trebuie sa fii Amy, presupun? intreba el.
- Da, iar dumneavoastra trebuie sa fiti domnul Lennox.
- Intr-adevar, dar, te rog, spune-mi Freddie. Am cheile chiar aici, prin urmare, ce spui de un tur al casei Hophouse?
Amy incuviinta cu o miscare a capului si il urma pe Freddie prin curtea pietruita catre constructia convertita in locuinta, aflata de partea cealalta.
-Te-am avertizat la telefon ca Hophouse nu este o locuinta spatioasa. S-ar putea sa o gasesti prea mica pentru nevoile tale, spuse el, descuind usa de la intrare.
In doua minute, Amy incheiase turul casei. Freddie avusese dreptate, era mica, dar lui Amy ii placuse la nebunie. Fusese restaurata cu o deosebita atentie, fiecare suprafata exploatata la maximum si, datorita tavanului boltit al sufrageriei, nu avea senzatia de apasare.
- Casa are si vreo bucata de gradina? intreba ea. Freddie clatina din cap.
- Din pacate, nu, dar nu vad de ce n-ai folosi-o pe a mea, cand se mai indreapta vremea.
- In orice caz, presupun ca o inchiriati pe termen scurt, pana incepe sezonul sarbatorilor.
- Prefer sa gestionez situatia de la o luna la alta, daca esti interesata. Sa vedem cum ne acomodam unii cu altii. Dupa cum ai vazut, locuim foarte aproape, zambi el.
- Sincer, Freddie, eu cred ca locuinta este perfecta pentru noi, dar te rog sa-mi spui daca preferi un chirias fara copii.
As vrea sa pot spune ca ai mei sunt usa de biserica si nu fac niciodata probleme, dar din pacate sunt...
- Copii, termina el propozitia in locul ei. In ceea ce ma priveste, nu am nici o problema in privinta celor mici. Ne intoarcem la mine sa bem un ceai?
Amy se uita la ceas.
- Unul mic, sigur, accepta ea, urmandu-l din nou afara din casa si traversand curtea inapoi.
- Ai familie? intreba ea, acceptand ceasca de ceai, cand se aseza in sufragerie.
- Din pacate, nu. Asa cum ii spuneam deunazi unui prieten, nu duc grija nimanui, decat a mea.
- Asadar, Freddie, cand ne putem muta si ce depozit doresti? intreba Amy.
- Daca nu ma insel, in mod curent se percepe o luna in avans. Si va puteti muta oricand doresti.
- Poimaine e prea curand? Dupa ce achit depozitul si chiria aferenta primei luni, fireste.
Freddie ii citi disperarea din privire.
- Este in regula, cum sa nu. Ce-ar fi sa achiti depozitul doar pe o saptamana? Consider-o o perioada de proba, sa vedem cum ne intelegem? O vom incadra la chirie de vacanta, daca vrei.
- Serios? Ochii lui Amy straluceau de lacrimi. Este foarte amabil din partea ta, Freddie.
- Iarta-ma, te rog, pentru indiscretie, dar presupun ca tatal copiilor nu se va muta cu voi.
- Nu. Suntem, ei bine, suntem in curs de separare, de fapt, dar eu lucrez la hotelul The Feathers, ca receptionera, asa ca pot, desigur, sa iti aduc referinte de acolo.
In sfarsit, Freddie se dumiri.
- Amy, esti cumva inrudita cu Posy Montague? o intreba Freddie."