Fragment: 

 

    „Lucy nu reusea sa descalceasca itele jocului complicat care se desfasurase toata dupa-amiaza pe deal, si nici nu-si putea lamuri in ce tabere jucau actorii. Domnul Eager le intampinase cu o privire suspicioasa, dar Charlotte il tinuse la distanta cu sporovaiala ei neintrerupta. Domnului Emerson, care-si cauta fiul, i s-a spus cam pe unde l-ar putea gasi. Domnului Beebe, care isi asumase delicatul rol al partii neutre, ii reveni sarcina sa-i adune pe toti pentru drumul de intoarcere. Era o atmosfera generala de confuzie si bajbaiala. Zeul Pan se afla printre ei - nu marele zeu Pan, ingropat in uitare de doua mii de ani, ci zeul Pan cel maruntel, care ii vara pe oameni in tot felul de incurcaturi si se afla in spatele oricarui picnic ratat. Domnul Beebe se ratacise de toti si se vazu singur in fata cosuletului cu sandvisuri, pe care il adusese cu gandul de a le face tuturor o surpriza placuta. Domnisoara Lavish se pierduse de domnisoara Bartlett. Lucy se pierduse de domnul Eager. Domnul Emerson se pierduse de George. Domnisoara Bartlett pierduse un patratel de stofa impermeabila. In fine, Faeton pierduse partida.

    Caci de pierdut o pierduse, nu mai incapea nici o indoiala. Se urca pe capra tremurand, cu gulerul ridicat, profetind sumbru cum ca vremea se va strica foarte curand. 

    - Trebuie sa plecam imediat, le spuse el. Domnisorul o vina pe jos.

    - Cum, atata amar de drum? O sa-i ia ore intregi, comenta domnul Beebe.

    - Cam asa ceva. Eu i-am spus ca nu face bine. Tanarul evita privirile tuturor, poate si pentru ca il amara peste fire gustul infrangerii. Era singurul care jucase cu maiestrie, folosindu-si instinctul cu toata buna credinta, in timp ce toti ceilalti nu puneau in joc decat urmele unei inteligente precare.”