Volumul acesta de poezii vine sa ne aminteasca faptul ca Roxana‑Elena Bejan este deja poeta, iar acest statut al sau nu trebuie ignorat, daca tinem cont ca, de fapt, poezia salasluia de mult timp in adancul sau, asteptand doar clipa cand sa irupa. Si asa s‑a si intamplat, aparand in lumina tiparului o blanda invocatie intre rostit si nerostit, un fel de strigat soptit, prelungire de gand intre un anotimp si altul. Daca incercam o usoara trecere in revista a continutului, gasim o poezie de constructie verticala, care te atrage magic spre lumina dinlauntrul unui suflet cuminte si asezat tainic in trup. Eul este un spectator avizat si detasat al reprezentatiei uneori violente pe care o urmareste si de care se lasa inghitit pentru a putea relata din interior. - Profesor Carmen Pasat, Membru al Ligii Scriitorilor din Romania

 

E nunta‑n cer

 

E nunta‑n cer si pe pamant

Si clopotele suna

Cand ingerii canta in cor,

Mirenii toti s’aduna

E nunta‑n cer si pe pamant

Si te‑am ales pe tine

Sa‑mi fii tu sot, sa‑ti fiu eu soata

Iar martori, Ingeri sa ne fie

E nunta‑cer si pe pamant

Si azi ne‑ncununam ca Regii

Domni‑vom ani, milenii chiar

Dansand mereu al vietii vals

E nunta‑n cer si pe pamant

Si‑asculti cum suna pianina

Cand canta ea, Regina ta

De azi, de ieri, din totdeauna

E nunta‑n cer si pe pamant

Si noi domnim ca Regii

Iubindu‑ne din veac in veac

De ani, de secole, milenii