Nathan McCann duce o viata confortabila, dar nu tocmai interesanta alaturi de sotia lui, Flora, si de cel mai bun prieten al lui, retrieverul Sadie. Intr-o dimineata rece de octombrie, Nathan merge cu Sadie in padure si descopera un bebelus abandonat intr-o gramada de frunze. Intamplarea aceasta ii schimba pentru totdeauna viata lui Nathan. El isi doreste sa pastreze copilul, insa autoritatile descopera ca bunica bebelusului traieste si ii incredinteaza ei custodia. Nathan se desparte cu greu de copil, rugand-o pe bunica sa-i promita ca, la momentul potrivit, ii va spune baiatului cine l-a gasit in padure. Trec multi ani fara niciun semn din partea copilului, iar Nathan s-a impacat deja cu gandul ca nu-l va revedea niciodata. Dar, intr-o buna zi, la usa casei lui apare un adolescent furios cu o valiza in mana. Si nu e nici pe departe baiatul pe care si l-a inchipuit in toti acesti ani de asteptare.

 

Un roman captivant si tulburator despre difi cultatile adolescentei. - The Cambridge Review

 

Cand te-am gasit spune povestea unui delincvent juvenil, in stilul elegant si profund cu care ne-a obisnuit Catherine Ryan Hyde. O carte minunata! – The Bookseller

 

Palpitant si misterios, noul roman al lui Catherine Ryan Hyde te va emotiona pana la lacrimi. - Lovereading

 

Catherine Ryan Hyde, nascuta in 1955 in Buff alo, statul New York, este romanciera si autoare de proza scurta. Provine dintr-o familie de scriitori, insa i-a fost difi cil sa debuteze, reusind sa-si publice prima povestire dupa ce textele ei fusesera respinse de nu mai putin de 122 de ori. Primul sau roman, Funeral for Horses, a aparut in 1997, dar succesul de public si de critica l-a cunoscut in 1999, cu Da mai departe (Pandora M, 2016), tradus in peste douazeci de limbi si ecranizat in anul 2000, cu Kevin Spacey, Helen Hunt si Haley Joel Osment in rolurile principale. Ulterior, a publicat alte 24 de romane, multe dintre ele bestselleruri, printre care se numara Love in the Present Tense, Diary of a Witness, Walk Me Home si Say Goodbye for Now. Multe dintre povestirile ei au fost nominalizate la Best American Short Stories, The O. Henry Award si The Pushcart Prize. Cand nu scrie, lui Catherine ii place sa faca fotografii si sa mearga in excursii.

Dupa cina, Flora se retrase in camera ei. Avea acolo un televizor, singurul din casa. Nathan dispretuia de-a dreptul bazaitul dialogului televizat, ca fundal al vietii sale.

Nu era ceva neobisnuit ca Flora sa dispara imediat dupa cina, dar in acea seara Nathan fu parca mai constient ca niciodata de acest lucru.

Statea pe patul lui situat vizavi de hol, cu usa de la camera deschisa. Usa de la dormitorul ei era inchisa si, din cate isi putea da Nathan seama, televizorul inca nu fusese pornit. Probabil ca se dezbraca, pregatindu-se de culcare. Din cand in cand, putea sa vada, in crapatura de sub usa, umbra picioarelor ei. Una dintre scandurile pardoselii din camera Florei scartaia de obicei, cand calca; iar ea nu facea niciun efort sa incerce s-o evite, asa cum ar fi procedat Nathan.

Pentru prima data in foarte mult timp - ani - Nathan se simti tentat sa-i bata la usa. S-o roage sa petreaca putin timp impreuna. Ar fi putut sta de vorba, sau chiar ar fi putut sa joace carti. Dar inainte sa se ridice sa faca asta, isi aminti de tonul ei distant de mai devreme. Nu, faptul ca el se simtea gol pe dinauntru, isi dadu seama, nu insemna in niciun fel ca Flora ar fi putut sau ar fi vrut sa umple acel gol. Se ridica din pat si se duse la telefonul din bucatarie. Suna la informatii si ceru numarul spitalului."