Lady Emily Marlowe este frumoasa, independenta si neatinsa de rigorile societatii. Inca din copilarie, nu aude si nu vorbeste, dar familia ei a depus mereu toate eforturile pentru a o proteja. Insa cel care i-a fost ales drept sot nu ar putea niciodata sa o faca sa se simta implinita. Exista un singur barbat potrivit pentru ea: indraznetul si nesabuitul Lord Ashley Kendrick, la care a visat din adolescenta si care i-a umplut mintea si inima de fantezii, dar care a plecat in India si si-a gasit alta iubire.

Dupa sapte ani si nenumarate visuri spulberate, Ashley se intoarce ca vaduv nefericit

la Bowden Abbey si, respectandu-si promisiunea pe care i-a facut-o odinioara, la Emily. Insa propunerea lui precipitata de a se casatori trezeste in Emily nelinisti profunde. Daca doar simtul datoriei si nu vreun sentiment tandru l-a indemnat sa o ceara de sotie? Si ce se ascunde in acei sapte ani invaluiti in secrete prea intunecate pentru ca Ashely sa le poata impartasi?

Pentru Emily, dragostea devine acum o lupta pentru sanse regasite si dezvaluiri uimitoare, una care, asemenea unei melodii perfecte, nu are nevoie de cuvinte.
Fragment din roman:

"Ramase pentru o vreme pe stanca din varful cascadei, privind in jos, la apa aproape neagra de sub picioarele sale, care curgea inspumata in bazinul de piatra adanc. Era inconjurat de copaci, de noapte si de sunetul clipocit al apei. Inspira adanc si isi aminti cum reusise intotdeauna sa revina aici, in locul in care simtea ca se afla in alta lume si ca lasa toate grijile deoparte. Dar in zilele acelea, grijile lui erau atat de mici.
Chiar si asa, era bine sa fie singur. Desigur, fusese singur in dormitorul lui, dar nu era acelasi lucru. Se simtise inconjurat de oameni, de familie, de cei carora le pasa de el. Se simtise sufocat de prezenta lor. Fusese o greseala sa-si imagineze ca oamenii l-ar fi putut ajuta. Mai ales familia lui.
In aceasta dimineata simtise cat de mult il iubea Luke, si lucrul acesta atarna greu in inima si in constiinta sa. Simtise iubirea pe care i-o purtau cu totii si faptul ca erau ingrijorati pentru el. Dar nu fusese in stare sa ajunga la ei si sa se foloseasca de sentimentele lor pentru alina durerea. Atitudinea lor apasa ca o povara asupra lui.
Si cum ar fi putut simti altceva? Cum s-ar fi putut consola cu iubirea familiei sale, cand sotia lui si Thomas murisera cand el nu fusese alaturi de ei? Cand isi dorise de-o suta de ori vada morti? Nu. Nu, nu era adevarat. Clatina din cap, izgonind gandul acela ingrozitor. Nu dorise niciodata moartea lui Thomas. Niciodata. Nu trebuia sa se invinovateasca din cauza asta. Si nici moartea lui Alice n-o dorise cu adevarat.
Dar el nu venise aici pentru a fi bantuit de amintiri sau de sentimentul de vina, isi zise, inchizand ochii, ascultand sunetul linistitor al apei si incercand sa-l lase ea i se infiltreze in suflet. Venise aici pentru o ora in care sa uite de tot. Mai tarziu, voia sa se intoarca acasa si sa doarma. Daca putea dormi.
Fusese indragostit nebuneste de Alice. Si la fel si ea pentru el. Doi straini care crezusera ca atractia initiala dintre doi oameni inseamna dragoste. O iubise pentru ca ea il veghease in perioada aceea lunga de boala. Ea il iubise pentru ca el avusese nevoie de grija ei. Fusese aproape inevitabil. Nici unul din ei nu putea fi invinuit, probabil. "