Steaua si‑a urmat prin ani un acelasi curs, ca publicatie si de exigenta si de spirit independent, in post‑modernism; o libertate care a presupus si proliferarea publicatiilor literare, si despartirea lor, pana la un punct, de un cititor neliterat.

Va fi bine ca ea sa‑si pastreze un statut de atelier literar, de creatie, prin scrisul redactorilor si al colaboratorilor externi, si in viitor. Sa duca mai departe un crez intr‑un echilibru, daca am vorbi de poezie, intre faptul trait si faptul imaginat, sau intre un apolinic si un dionisiac – sa ne amintim, cu acesti termeni, si de poetul Lucian Blaga, nu numai al traducerilor ci si al poeziei originale, cu care l‑am publicat, prima data, timp de un an, anul 1960, in toata Romania literaturii, numai noi.

Ca un omagiu, atat scriitorilor stelisti care nu mai traiesc, sau traiesc prin scris, cum si colaboratorilor Stelei, toti, de ieri si de azi, intr‑o aceeasi lucrare. Si, de asemenea, cititorilor ei de ieri si de azi. - Aurel Rau