Odata cu Petrarca, in poezia occidentala se naste subiectivitatea. Iata la ce a dus revolutia sa copernicana: la analizarea profunzimilor psihicului, a angoaselor sufletesti, a dubiilor legate de viata prezenta si viitoare. Petrarca nu avea la dispozitie categoriile analizei psihologice; el folosea categoriile filozofiei morale. Faptul de a fi internalizat vinovatia, de a fi facut, in mod crestin, din dorinta erotica un pacat a fost pasul necesar pentru ca poezia sa poata parasi teritoriul aparentelor si al comportamentelor codificate si sa poata sapa in regatul obscur al subiectivitatii. Am putea spune ca o traire religioasa nelinistita si, in anumite momente, sfasietoare sta la originea laicismului lui Petrarca. In felul sau, si el era un realist. si pentru el, ca si pentru Dante, literatura era un instrument de cunoastere.