Perspectiva radicala a lui McRaney e ca si cum ai face un curs de Psihologie cu un profesor istet si fara teme pentru acasa. - Psychology Today

 

Patrunzatoare… Cartea lui McRaney evidentiaza modurile frecvente in care ne compromitem zilnic inteligenta, fara a-l face pe cititor sa se simta prost. -The Huffington Post

 

Pur si simplu minunata. Un ghid captivant si util al feluritelor moduri  in care creierele noastre o pot lua pe carari cu totul gresite. - Profesor Richard Wiseman

 

Aceasta carte este o doza de cercetare psihologica servita in anecdote savuroase care te vor ajuta sa te intelegi mai bine atat pe tine, cat si pe noi, ceilalti. In cele din urma, se pare ca suntem mult mai irationali decat cred cei mai multi dintre noi, asa ca ofera-ti un avantaj major: pune mana si citeste aceasta carte. - Alexis Ohanian

 

Cartea lui David McRaney se adreseaza celor preocupati sa gandeasca logic si sa demonteze argumentele ilogice; celor avizi sa demaste pseudostiinta oriunde o intalnesc si sa afle, totodata, un raspuns pertinent la o intrebare sacaitoare a lumii moderne: de ce oamenii se incapataneaza sa creada anumite lucruri cu atata pasiune in ciuda unor dovezi cel putin dubioase, daca nu absente cu totul. Ceea ce, conform lui McRaney, ne duce la o alta intrebare: mintea umana e cu adevarat capabila sa perceapa realitatea sau prefera sa se stea in propriile iluzii?

Fragment din volumul "Capcanele inteligentei" de David McRaney:
 

"Lehrer sustine ca creierul emotional este mai vechi, prin urmare mai evoluat decat cel rational. El se descurca mai bine cu luarea unor decizii complexe sau cu procesarea automata a unor operatiuni foarte complexe, cum ar fi baletul sau break-dancingul, cantatul sau amestecarea cartilor. Aceste operatiuni par simple, dar ele au prea multe etape si variabile pentru a putea fi efectuate de mintea rationala. Cedam aceste sarcini inconstientului adaptativ. Animalele care au o scoarta cerebrala mai mica, sau sunt lipsite de aceasta parte a creierului, functioneaza majoritatea timpului pe pilot automat pentru ca, creierele lor emotionale, primitive, detin controlul in mare masura sau chiar complet. Creierul emotional, mintea inconstienta, sunt vechi, puternice si nu sunt mai putin parte a fiintei voastre decat creierul rational, insa functionarea lor nu poate fi observata direct sau comunicata partii constiente. Rezultatul procesarii inconstiente este de cele mai multe ori sub forma unei intuitii sau a unei senzatii. El este prezent constant in culise, procesand viata voastra mentala. Argumentul principal al lui Lehrer este ca „stiti mai multe decat stiti ca stiti." Comitem eroarea de a crede ca doar mintea rationala detine controlul, dar mintea rationala nu-si da de regula seama in ce masura este influentata de partea inconstienta. Prin cartea de fata as dori sa extind argumentul lui Lehrer: nu realizati cat de putin realizati din ceea ce vi se intampla.

Intr-un loc ascuns - in inconstientul mintii voastre - trairile voastre sunt procesate constant pentru a oferi sugestii mintii constiente. Gratie acestor procese, daca o situatie va este cunoscuta, puteti apela la intuitie. Pe de alta parte, daca situatia este noua, va trebui sa lasati mintea constienta sa actioneze. Mirajul hipnozei de autostrada, la drum lung, este intotdeauna intrerupt atunci cand iesiti de pe drumul cunoscut, pe unul necunoscut. Acelasi lucru este valabil in orice alta parte a vietii. Oscilati constant intre influenta emotiei si cea a ratiunii, intre pilotul automat si hotararile constiente.

Sinele vostru adevarat este un construct mult mai mare si mai complex decat va puteti da seama. Daca comportamentul vostru este influentat de amorsare, de sugestiile referitoare la comportament care provin din inconstientul adaptativ, mintea rationala inventeaza adesea povesti, prin care sa explice sentimentele si hotararile, pentru ca nu este constienta de sfatul pe care l-a primit de la mintea aflata in culisele capului.

Atunci cand imbratisati o persoana draga si sunteti invadati de senzatii placute, ati facut o alegere constienta, care a influentat apoi partile mai vechi ale creierului sa elibereze substante chimice, care sa va construiasca senzatia de placere. Controlul de sus in jos ni se pare intuitiv si nu ne da o senzatie de disconfort.

Controlul de jos in sus e bizar. Atunci cand stam langa o servieta si devenim mai lacomi decat am fi fost in mod obisnuit, e ca si cum centrii creierului rational ar da din cap, indemnati de niste consilieri care ne soptesc in ureche. Pare ceva misterios si inspaimantator, pentru ca e ceva clandestin. Cei care incearca sa va influenteze stiu acest lucru, si incearca sa evite sa va dea senzatia neplacuta ca ati fost pacaliti.”