Era intr-o dimineata a lunii august.
Locotenentul Paul B. (Lica) isi pregatise de cu seara misiunea si in zori si-a luat echipajul si a plecat in zona sa puna la punct aliniamentul frontului, ca urmare a probabilelor fluctuatii de peste noapte. A luat cu el, bombanind si cota zilnica de ziare.
Avionul s-a desprins greoi de la sol, incarcatura suplimentara de hartie contand foarte mult.
Se luminase de ziua si cu binoclurile i-am urmarit intrarea in zona, inscrierea pe aliniamentul de cercetat, luminile rachetelor pentru efectuarea marcajului pe sol. Urma lansarea presei, cand...
Doi vanatori inamici veneau - mancand, era sa zic pamantul - in goana cailor-putere sa stea de vorba cu "ziaristul" nostru. Vanatoare proprie - daca nu la plan, dar macar in zona - ioc !
Am vazut clar cum vanatorul din turela din spate a deschis focul, apoi rafalele vanatorilor inamici, urmate de ceva ca un fum din coada avionului nostru, apoi un picaj scurt si filmul s-a terminat.
Ne priveam consternati !

- A fost doborat !
- Dar, unde e explozia ? Focul ce urma, ca o confirmare a impactului cu solul ?

Nimic ! Eram cu nervii incordati la maximum si numai urechi sa prindem ceva, deoarece cu ochii terminasem ce aveam de vazut. si parca, aduse de adierea unui suflu de dimineata, mai mult o transmutare usoara si locala de aer diferentiat incalzit de soarele ce se ridica - zic - parca se auzea geamatul unui motor ce lucra din plin. Dupa cateva clipe, ne-am convins ca ei erau.
Erau scapati, veneau acasa, semnal racheta : "Teren liber pentru aterizare imediata" si Paul apare de undeva de peste usoarele unduiri ale terenului, la firul ierbii, ca o cositoare in lan si mancand distanta vazand cu ochii, de data aceasta. Il vedem ca nu mai face turul de pista, trece direct peste teu, pune la sol, ruleaza cat ruleaza si se opreste la mijlocul distantei.
Lica tasneste din avion si o direct spre noi, strigand cat il tine gura :

- Vin ! Vin ! Atentie ca vin !

Nu stiam ce sa credem. Un soc ? Printre balbaielile de cuvinte inghesuite sa iasa gramada din gura, toate deodat, deslusim iarasi ca... vin!

- Cine-s aia care vin, Lica ?
- Vanatorii lor !!!

La inceput am ramas stupefiati. Ne-am uitat unii la altii, cei ce urmarisem scena de la sol si parca intelesi, intr-o clipa, am izbucnit toti intr-o explozie de ras dezlantuit, cu icniri, batai pe burta, aratari reciproce cu degetul (ce figuri vom fi avut, Doamne) totul fara cuvinte, ceva infernal.