Acolo unde lumea se sfarseste
Acolo unde lumea se sfarseste
In fiecare an, in miezul verii, Quill si prietenii sai sunt dusi pe Stanca Razboinicului, un pinten abrupt de piatra aflat in mijlocul oceanului, sa vaneze pasarile care cuibaresc acolo. Dar, vara aceasta, barca nu mai vine sa-i ia inapoi acasa. Cu siguranta, numai sfarsitul lumii ar putea fi motivul pentru care au fost abandonati in bataia furtunilor, condamnati sa reziste foamei si spaimei de moarte. Cum oare ar putea supravietui?
Dupa o poveste adevarata petrecuta in Arhipelagul St Kilda (Scotia).
Fragment din cartea "Acolo unde lumea se sfarseste" de Geraldine McCaughrean:
"- De ce-a murit? intreba Flora Martin.
Dupa o poveste adevarata petrecuta in Arhipelagul St Kilda (Scotia).
"- De ce-a murit? intreba Flora Martin.
- De ce-a murit? N-a mai avut suflu. A ramas fara viata. De ce moare omul? raspunse afectat pastorul, reverendul Buchan. Si-a trait traiul, si bunul Dumnezeu l-a luat la sanul lui.
Dar mai venise ceva cu barca aceea. Murdina Galloway. O fata din „tara", nepoata a doamnei Farriss. Astepta urmatorul val si pasi pe mal inainte ca barca sa se lase iar in jos. Hristos insusi, mergand pe apa, n-ar fi venit cu mai mult calm.
Prova se lovi usor de stanci. Multe ambarcatiuni isi sparsesera scandurile in falezele stancoase ale Hirtei; ramasitele acestea dadusera lemnul pentru usi si bancute, caci pe Hirta nu existau copaci. Pentru Quill si altii ca el, care nu parasisera niciodata insula, copacii erau lucruri pe care nu puteau decat sa se chinuie sa si le imagineze.
Murdina era si ea aproape la fel. Cu parul inchis la culoare, cu pielea alba ca-n miezul iernii, nu semana deloc cu femeile de pe Hirta. Ochii lor se strangeau in creturi de atata privit in ploaie si ceata sau in stralucirea soarelui. Ai ei erau rotunzi si enormi, negri ca taciunele. N-avea mainile aspre si nici rasfirate ca un crab, ci netede, palide si cu degete lungi. Facea gesturi cu ele. Mainile ei vorbeau - ca si ea.
Uneori, in cate-o zi vantoasa, in casa e liniste si placut, apoi, dintr-odata, usa se da de perete si pe ea intra... vantul. Nu sta mult, dar... te tulbura. Murdina il tulbura pe Quilliam, si el nu era, in general, prea dornic sa fie tulburat. Cand viata e aspra, rutina zilnica e lucru de pret. Emotiile sunt provo-cate de intamplari rele - un copil nascut mort, un barbat cazut de pe stanci, oile care-ti calca rasadurile in picioare, furtuna care pune granele la pamant."
42.18Lei
42.18Lei
Primești 42 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
In fiecare an, in miezul verii, Quill si prietenii sai sunt dusi pe Stanca Razboinicului, un pinten abrupt de piatra aflat in mijlocul oceanului, sa vaneze pasarile care cuibaresc acolo. Dar, vara aceasta, barca nu mai vine sa-i ia inapoi acasa. Cu siguranta, numai sfarsitul lumii ar putea fi motivul pentru care au fost abandonati in bataia furtunilor, condamnati sa reziste foamei si spaimei de moarte. Cum oare ar putea supravietui?
Dupa o poveste adevarata petrecuta in Arhipelagul St Kilda (Scotia).
Fragment din cartea "Acolo unde lumea se sfarseste" de Geraldine McCaughrean:
"- De ce-a murit? intreba Flora Martin.
Dupa o poveste adevarata petrecuta in Arhipelagul St Kilda (Scotia).
"- De ce-a murit? intreba Flora Martin.
- De ce-a murit? N-a mai avut suflu. A ramas fara viata. De ce moare omul? raspunse afectat pastorul, reverendul Buchan. Si-a trait traiul, si bunul Dumnezeu l-a luat la sanul lui.
Dar mai venise ceva cu barca aceea. Murdina Galloway. O fata din „tara", nepoata a doamnei Farriss. Astepta urmatorul val si pasi pe mal inainte ca barca sa se lase iar in jos. Hristos insusi, mergand pe apa, n-ar fi venit cu mai mult calm.
Prova se lovi usor de stanci. Multe ambarcatiuni isi sparsesera scandurile in falezele stancoase ale Hirtei; ramasitele acestea dadusera lemnul pentru usi si bancute, caci pe Hirta nu existau copaci. Pentru Quill si altii ca el, care nu parasisera niciodata insula, copacii erau lucruri pe care nu puteau decat sa se chinuie sa si le imagineze.
Murdina era si ea aproape la fel. Cu parul inchis la culoare, cu pielea alba ca-n miezul iernii, nu semana deloc cu femeile de pe Hirta. Ochii lor se strangeau in creturi de atata privit in ploaie si ceata sau in stralucirea soarelui. Ai ei erau rotunzi si enormi, negri ca taciunele. N-avea mainile aspre si nici rasfirate ca un crab, ci netede, palide si cu degete lungi. Facea gesturi cu ele. Mainile ei vorbeau - ca si ea.
Uneori, in cate-o zi vantoasa, in casa e liniste si placut, apoi, dintr-odata, usa se da de perete si pe ea intra... vantul. Nu sta mult, dar... te tulbura. Murdina il tulbura pe Quilliam, si el nu era, in general, prea dornic sa fie tulburat. Cand viata e aspra, rutina zilnica e lucru de pret. Emotiile sunt provo-cate de intamplari rele - un copil nascut mort, un barbat cazut de pe stanci, oile care-ti calca rasadurile in picioare, furtuna care pune granele la pamant."
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
dana_xyxy03
19/12/2025 19:24
"Acolo unde lumea se sfârșește" este o poveste magnifică despre supraviețuire, umanitate și incredibila forță a naturii.
Arată mai mult
2 din 2 de rezultate
