In cuprinsul Expunerii de motive a noului Cod de procedura penala, legiuitorul arata ca introducerea acordului de recunoastere a vinovatiei va presupune o schimbare radicala a procesului penal roman. Procedura acordului de recunoastere a vinovatiei nu numai ca va reduce durata judecarii cauzei, dar va simplifica si activitatea din cadrul urmaririi penale.
La circa un an si jumatate de la intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, se impunea aparitia unei lucrari care sa analizeze in ce masura, prin introducerea acordului de recunoastere a vinovatiei, aceste obiective au si fost efectiv realizate.
In cuprinsul lucrarii sunt analizate dispozitiile ce reglementeaza aceasta institutie de drept procesual penal, atat din punct de vedere teoretic, cat si prin prisma unei bogate jurisprudente. Totodata, ne-am propus sa examinam principalele imperfectiuni ale dispozitiilor legale, asa cum sunt ele in vigoare in prezent, precum si principalele aspecte care au generat controverse in doctrina si in jurisprudenta, precum: posibilitatea folosirii declaratiei de recunoastere a inculpatului impotriva sa, ulterior, in cursul procesului penal, precum si impotriva celorlalti coinculpati; standardul de proba necesar pentru admiterea acordului de recunoastere a vinovatiei, daca inculpatul poate reveni asupra manifestarii sale de vointa; posibilitatea judecatorului de a dispune in aceasta procedura schimbarea incadrarii juridice; modalitatea de desfasurare a procedurii acordului de recunoastere a vinovatiei in urma pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 235 din 7 aprilie 2015.
Fragment:
" In acest caz, apreciem ca instanta investita cu solutionarea acordului de recunoastere a vinovatiei va trebui sa efectueze o verificare formala a sustinerilor persoanei vatamate sau ale respingerea acestora ca inadmisibile echivaland practic cu o incal-care a accesului la justitie. in cazul in care constata ca aceste sustineri sunt intemeiate, instanta de judecata nu va putea exclude probele nelegal obtinute, insa va respinge acordul de recunoastere a vinovatiei daca constata ca proba nelegala este de natura a influ-enta solutia. in mod concret, in considerentele sentintei, instanta va argumenta motivele pentru care proba respectiva a fost obtinuta in mod nelegal si pentru care nu o va avea in vedere la solutionarea cauzei si, raportat la celelalte probe existente la dosar, va aprecia daca solutia mentionata in acord este legala si temeinica.
in situatia in care se incheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpati, iar pentru celelalte fapte sau inculpati se dispune trimiterea in judecata, sesizarea instantei se face separat. Procurorul inainteaza instantei numai actele de urmarire penala care se refera la faptele si persoanele care au facut obiectul acordului de recunoastere a vinovatiei.
S-ar putea pune intrebarea: ce se intampla daca aproape simultan cu sesizarea instantei cu un acord de recunoastere a vinovatiei procurorul intocmeste rechizitoriul si dispune trimiterea in judecata a inculpatului si cu privire la celelalte infractiuni pentru care nu s-a incheiat acordul de recunoastere a vinovatiei sau cu privire la ceilalti participanti la comiterea infractiuni? Se va putea proceda la reunirea celor doua cauze potrivit arf. 43 NCPP? Bineinteles, problema s-ar putea pune doar dupa ce in cauza in care procurorul a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, procesul penal a parcurs procedura camerei preliminare.
La o prima vedere, raspunsul ar parea a fi negativ. Procedura acordului de recunoastere a vinovatiei este o procedura speciala care deroga de la procedura obisnuita de judecata. in cadrul acestei proceduri, instanta de judecata efectueaza, in cadrul unei proceduri necontradictorii, o verificare formala a acordului pentru a verifica daca probele administrate in cursul urmaririi penale corespund situatiei stabilite in cuprinsul acestuia, iar pedeapsa la care s-a ajuns in urma negocierii dintre inculpat si procuror nu este prea blanda. in cadrul procedurii obisnuite, judecata este contradictorie, instanta de judecata putand administra orice fel de proba.
in ceea ce ne priveste, consideram ca solutia reunirii nu ar putea fi exclusa de plano. in urma examinarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 235 din 7 aprilie 2015, apreciem ca nu se mai poate sustine ca judecata in cadrul procedurii acordului de recunoastere este necontradictorie. De altfel, ne intrebam care ar fi impedimentul reunirii cauzelor, de exemplu, in cazul in care inculpatul comite la interval de cateva minute o infractiune de talharie calificata si una de furt calificat, pe care le recunoaste. Cu privire la infractiunea de furt calificat incheie un acord de recu-noastere, in timp ce cu privire la cea de talharie calificata, avand in vedere limitele de pedeapsa, este trimis in judecata. Cu ce ar fi afectat bunul mers al justitiei in cazul in care cele doua cauze sunt reunite? De altfel, o astfel de reunire s-ar dovedi benefica in cazul in care inculpatul este acuzat de comiterea mai multor infractiuni, pentru a examina gravitatea activitatii sale infractionale, iar in cazul in care o infractiune a fost comisa de mai multe persoane, pe de o parte, in vederea aflarii adevarului, iar, pe de alta parte, pentru a examina efectiv gradul de contributie al inculpatului care a incheiat acordul de recunoastere a vinovatiei si pentru a aplica pedepse proportionale cu gravitatea faptei in cazul in care constata ca ceilalti inculpati sunt vinovati. "
