In tumultuosul secol al XVIII-lea, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, logofatul Radu Andronic se afla in mijlocul unei misiuni periculoase, strabatand curtile straine si luptand pentru a salva tronul tarii de amenintarea turcilor.
El este un tanar remarcabil, loial si curajos, dar, mai mult decat atat, este agentul secret al lui Brancoveanu sau Altin-Bey (Printul Aurului), un personaj inzestrat cu o putere considerabila.
Logofatul participa la o operatiune riscanta, la misiuni delicate, se lupta cu intrigi complexe si pasiuni incrucisate. Toate acestea se impletesc sub umbrela unei fictiuni istorice rare in literatura romana, cu un final magistral, in care Andronic intelege ca "domniile sunt trecatoare", asa cum fusese avertizat chiar de tatal sau.
Doamna Marica clatina capul cu gandul dus. O durea inima si o raceala ciudata ii coborase in oase. Il vedea pe Voda acolo, in capul scarilor, poleit parca in aur, ramas in priveala targovetilor. Era poate o nalucire, dar simtise primejdia dand tarcoale Brancoveanului.
Ochii ii cazura pe rubinul inelului. Sangele pietrei se intunecase. Sopti ingrozita: - Sfanta Fecioara! Semnul mortii!
Fragment din cartea "Agentul secret al lui Altin-Bey" de Rodica Ojog-Brasoveanu:
"In camara ardeau doar doua lumanari groase infipte in sfesnice nemtesti. Ciucurii de cristal stropiti cu lumina plouau cu diamanticale, facand sa sclipeasca bland stucaturile aurii si cotoarele cartilor invesmantate in piele. In spatele Domnului, pe un perete intreg, atarna harta Evropei brodata la gherghef. Ace cu gamalii de margean erau infipte din loc in Ioc, ca si cum Voda ar fi vrut sa infrumuseteze chilimul. Ochiul deprins al Iogofatului insa ghici unele intelesuri. Deslusi in boldul care stralucea la Mediterana corabiile turcesti ce aveau sa porunceasca razboi impotriva venetienilor, apoi, incepand de la tarmurile rasaritene ale Balticei si trecand prin cetatile Narva, Derpt si Kronstadt, infrangerile trufasului Carol al XII-lea in infruntarea cu muscalii, vapaia care se intindea spre malurile Nevei. Gamalii de margean straluceau si in Tarile de Jos, dovedind luarea-aminte a Brancoveanului pentru vrajmasiile dictate in inima Evropei de coroana spaniola pe care olandezii, englezii, Bourbonul si principii nemti voiau s-o smulga lui Filip al V-lea. Mai erau si alte intelesuri al caror rost boier Andronic n-avu vreme sa-l rastalmaceasca.
Voda facu semn paicului sa-i lase singuri. Isi aprinse narghileaua si masurand trupul boierului incepu a zambi:
- Ciudate straie porti, logofete.
Ochii Domnului scormoneau pe indelete ceapchenul alb, blanit cu samur azuriu, bernevecii lesesti sugrumati pe picior, botforii din piele galbena, moale. La brau scotea capul un stilet scurt venetian, cu plaselele din perle si rubine negre. In lumina putina a odaii, din chipul smead al logofatului se desprindeau doar sclipirile ochilor si sticlitul dintilor.
- Semeni cu un lotru, adauga Brancoveanu. Asa se poarta boierii la Venetia, precum piratii?
Rasul isi avea perdeaua subtire, in glas i se deslusea mustrare blanda.
- Iertare, Maria Ta! Porunca sosita in pragul noptii mi-a purtat gandul spre indeletniciri in care straiele de ighemonicon aveau sa ma incurce."