Ai grijă ce-ți dorești
Ai grijă ce-ți dorești
Când a luat-o de la zero, Samantha a lăsat în urmă fantomele trecutului. Sau așa credea. Când Duncan își face apariția din senin, noua ei viață este dată brusc peste cap și vechea iubire amenință să-i tulbure prezentul.
Pe măsură ce comunitatea lor se îndreaptă spre haos, iar pericolul pândește la orice pas, Sam și Duncan trebuie să afle cine sunt cu adevărat, ce înseamnă curajul și cum să-și dea o șansă la fericire - poate cel mai mare risc dintre toate.
Dialogul spumos, personajele complementare și vulnerabilitatea din Ai grijă ce-ți dorești constituie amprenta autoarei în cea mai convingătoare formă a sa. Tensionată cât să te țină în priză și să nu-ți mai dorești s-o lași din mâini, povestea lui Sam și a lui Duncan o să-ți redea speranța în dragoste.
O lectură ca o infuzie de speranță, despre găsirea bucuriei în plină tragedie, cu personaje neconvenționale și o căldură liniștitoare. - Kirkus Reviews
Un roman scris în stilul dinamic caracteristic lui Katherine Center, ca un tonic efervescent care alungă tristețea. - The Augusta Chronicle
O carte în ritm alert, cu o intrigă plină de întorsături bizare. Perfectă pentru lectura de vacanță. - Publishers Weekly
Ai grijă ce-ți dorești este o explozie autentică de fericire. O poveste plină de compasiune, despre suferință și curaj în fața sorții, care ne amintește că bucuria nu este doar ceva ce ni se întâmplă, ci și ceva ce putem alege. Autoarea a creat un amestec neobișnuit, care elogiază viața în toată gloria ei imperfectă și ne oferă o doză de optimism atât de necesară. - BookPage
Katherine Center creează povești de dragoste tandre, scrise excelent. - Pop Sugar
Acest roman fermecător, cu umor fin, abordează probleme serioase și celebrează puterea bucuriei, cea care înfrânge teama și disperarea. - People
Traducere din limba engleză de Diana Ilie.
Traducere din limba engleză de Diana Ilie.
„Întorşi pe asfalt, a trebuit să mă aşez o clipă şi să-mi țin capul între genunchi. Clar dezorientat, Duncan m-a frecat pe spate ca un antrenor de box, lucru care nu i-a ieşit deloc aşa de liniştitor pe cât îşi dorise. Mi-a tot repetat:
Te ajut cu ceva? Eşti bine? Ai nevoie de ceva dulce?
Când am reuşit în sfârşit să mă ridic, prima sugestie a lui Duncan a fost ciocolata, dar îmi era prea greață pentru aşa ceva. Apoi a sugerat să dansăm pe muzica unei formații country care cânta pe scenă, dar a trebuit să refuz din nou. Ultima propunere a fost să batem fierul cât e cald şi să dregem răul dându-ne încă o dată în Iron Shark. Asta nu mi-a dat de ales, aşa că am luat-o spre ieşire, lăsându-l în urmă pe plajă. Nu îl lăsam în urmă voit. Trebuia să fac cumva să scap de acolo.
Duncan m-a urmat.
- Hei! Stai, aşteaptă!
Am nevoie să fac nişte pași, i-am răspuns, fără să încetinesc.
M-a prins din urmă destul de repede şi am ieşit împreună.
Muzica, luminile, oamenii şi goana ciclică a caruselului de lângă noi, care păruseră o idee plăcută şi în mod obiectiv distractivă la început, păreau acum invențiile cuiva malefic. Fără să discutăm înainte, la ieşire am început să mergem pe dig, lăsând tot haosul în urmă.
Digul are o înălțime de cinci metri şi a fost construit după Marea Furtună de la 1900 ca să protejeze oraşul de valurile uriaşe. Pe el e construit un drum - lucru care mi s-a părut mereu foarte curajos - nemărginit de o balustradă. Mergeam şi pe lângă noi, pe partea dreaptă, treceau în viteză mașini: oameni cu muzică dată la maximum în jeepuri decapotabile, pe motociclete Harley sau în autobuze roşii. Însă pe partea stângă aveam o cădere bruscă, de cinci metri, direct pe plajă.
L-am observat pe Duncan repoziționându-se între mine şi marginea trotuarului, de parcă aş fi fost în stare să mă întorc brusc şi să o iau la vale. Ce mişcare de gentleman din partea lui.
Drept răspuns, l-am luat de braț în timpul plimbării. Apăsarea brațului lui mi-a oferit alinare şi stabilitate, aşa că nu i-am mai dat drumul.
- Mulțumesc, i-am zis, ţinându-mă în continuare de el.
Duncan a încuviinţat.
- Brațul meu e şi al tău.
- Nu ştiu dacă aşa funcționează, nici măcar metaforic.
Însă m-am lăsat purtată de el multe minute mai târziu, până când m-am eliberat din strânsoare. După ce am părăsit docul a fost mai multă linişte. Abia după ce am străbătut o distanţă considerabilă, când am ajuns în dreptul magazinelor cu zmeie şi a pizzeriilor, a saloanelor de tatuaje şi a apropierii de oceanul blând, neobosit şi veşnic, mi-am mai revenit. Ieşise şi luna. Duncan mă privea în continuare cu atenție.”
70.00Lei
70.00Lei
Primești 70 puncte
În stoc
Estimare livrare marti, 10 martie - miercuri, 11 martie
Descrierea produsului
Când a luat-o de la zero, Samantha a lăsat în urmă fantomele trecutului. Sau așa credea. Când Duncan își face apariția din senin, noua ei viață este dată brusc peste cap și vechea iubire amenință să-i tulbure prezentul.
Pe măsură ce comunitatea lor se îndreaptă spre haos, iar pericolul pândește la orice pas, Sam și Duncan trebuie să afle cine sunt cu adevărat, ce înseamnă curajul și cum să-și dea o șansă la fericire - poate cel mai mare risc dintre toate.
Dialogul spumos, personajele complementare și vulnerabilitatea din Ai grijă ce-ți dorești constituie amprenta autoarei în cea mai convingătoare formă a sa. Tensionată cât să te țină în priză și să nu-ți mai dorești s-o lași din mâini, povestea lui Sam și a lui Duncan o să-ți redea speranța în dragoste.
O lectură ca o infuzie de speranță, despre găsirea bucuriei în plină tragedie, cu personaje neconvenționale și o căldură liniștitoare. - Kirkus Reviews
Un roman scris în stilul dinamic caracteristic lui Katherine Center, ca un tonic efervescent care alungă tristețea. - The Augusta Chronicle
O carte în ritm alert, cu o intrigă plină de întorsături bizare. Perfectă pentru lectura de vacanță. - Publishers Weekly
Ai grijă ce-ți dorești este o explozie autentică de fericire. O poveste plină de compasiune, despre suferință și curaj în fața sorții, care ne amintește că bucuria nu este doar ceva ce ni se întâmplă, ci și ceva ce putem alege. Autoarea a creat un amestec neobișnuit, care elogiază viața în toată gloria ei imperfectă și ne oferă o doză de optimism atât de necesară. - BookPage
Katherine Center creează povești de dragoste tandre, scrise excelent. - Pop Sugar
Acest roman fermecător, cu umor fin, abordează probleme serioase și celebrează puterea bucuriei, cea care înfrânge teama și disperarea. - People
Traducere din limba engleză de Diana Ilie.
Traducere din limba engleză de Diana Ilie.
„Întorşi pe asfalt, a trebuit să mă aşez o clipă şi să-mi țin capul între genunchi. Clar dezorientat, Duncan m-a frecat pe spate ca un antrenor de box, lucru care nu i-a ieşit deloc aşa de liniştitor pe cât îşi dorise. Mi-a tot repetat:
Te ajut cu ceva? Eşti bine? Ai nevoie de ceva dulce?
Când am reuşit în sfârşit să mă ridic, prima sugestie a lui Duncan a fost ciocolata, dar îmi era prea greață pentru aşa ceva. Apoi a sugerat să dansăm pe muzica unei formații country care cânta pe scenă, dar a trebuit să refuz din nou. Ultima propunere a fost să batem fierul cât e cald şi să dregem răul dându-ne încă o dată în Iron Shark. Asta nu mi-a dat de ales, aşa că am luat-o spre ieşire, lăsându-l în urmă pe plajă. Nu îl lăsam în urmă voit. Trebuia să fac cumva să scap de acolo.
Duncan m-a urmat.
- Hei! Stai, aşteaptă!
Am nevoie să fac nişte pași, i-am răspuns, fără să încetinesc.
M-a prins din urmă destul de repede şi am ieşit împreună.
Muzica, luminile, oamenii şi goana ciclică a caruselului de lângă noi, care păruseră o idee plăcută şi în mod obiectiv distractivă la început, păreau acum invențiile cuiva malefic. Fără să discutăm înainte, la ieşire am început să mergem pe dig, lăsând tot haosul în urmă.
Digul are o înălțime de cinci metri şi a fost construit după Marea Furtună de la 1900 ca să protejeze oraşul de valurile uriaşe. Pe el e construit un drum - lucru care mi s-a părut mereu foarte curajos - nemărginit de o balustradă. Mergeam şi pe lângă noi, pe partea dreaptă, treceau în viteză mașini: oameni cu muzică dată la maximum în jeepuri decapotabile, pe motociclete Harley sau în autobuze roşii. Însă pe partea stângă aveam o cădere bruscă, de cinci metri, direct pe plajă.
L-am observat pe Duncan repoziționându-se între mine şi marginea trotuarului, de parcă aş fi fost în stare să mă întorc brusc şi să o iau la vale. Ce mişcare de gentleman din partea lui.
Drept răspuns, l-am luat de braț în timpul plimbării. Apăsarea brațului lui mi-a oferit alinare şi stabilitate, aşa că nu i-am mai dat drumul.
- Mulțumesc, i-am zis, ţinându-mă în continuare de el.
Duncan a încuviinţat.
- Brațul meu e şi al tău.
- Nu ştiu dacă aşa funcționează, nici măcar metaforic.
Însă m-am lăsat purtată de el multe minute mai târziu, până când m-am eliberat din strânsoare. După ce am părăsit docul a fost mai multă linişte. Abia după ce am străbătut o distanţă considerabilă, când am ajuns în dreptul magazinelor cu zmeie şi a pizzeriilor, a saloanelor de tatuaje şi a apropierii de oceanul blând, neobosit şi veşnic, mi-am mai revenit. Ieşise şi luna. Duncan mă privea în continuare cu atenție.”
Detaliile produsului
