Alecu Ivan Ghilia isi propune,intentie rara daca nu unica in cultura romana, sa dureze punti de legatura cat mai trainice intre doua populatii, doua religii, doua culturi, in decursul timpului aflate nu o data in relatii voit sau involuntar antagonice. (...) Punctul de vedere din care e sustinuta aceasta interferenta, acest impact, e cel crestin ortodox, propriu romancierului. (Ion Ianosi) Alexandru cel Mic si nepotul Marelui Rabin este un roman centrat pe tema relatiei tata-fiu. Alexandru cel Mic este fiul; nepotul Marelui Rabin este tatal.Rod al unei iubiri adolescentine, fiul abandonat nu isi va cunoaste tatal decat spre finalul romanului. Iata aici premisele unei melodrame ca si inevitabile! Numai ca, cu instinctul si inteligenta sa de mare prozator, Alecu Ivan Ghilia confera subiectului alura unei puternice drame cu reverberatii nu doar etice, ci si de ordin social, istoric, estetic si chiar cosmic.Odata asumata, tema va fi supusa unui tratament fabulos, termenii ecuatiei fiind, rand pe rand, maestrul si ucenicul, creatorul si creatiile sale, dar mai ales Creatorul si Creatia Sa salvata prin jertfa fiului. (...) In acest fel, Alexandru cel Mic si nepotul Marelui Rabin devine un extraordinar roman crestin. (Mircea Petean)