Alice in tara minunilor

O poveste minunată ce nu mai are nevoie de explicaţii, mai ales după ce a fost atât de ecranizată. Iată povestea originală!

 

Alice începea să se plictisească tare mult să stea lângă sora ei pe bancă, fără să aibă ceva de făcut – a tras ea o dată sau de două ori cu ochiul în cartea pe care o citea sora ei, dar nu avea poze şi nici dialog, „şi la ce foloseşte o carte”, gândi Alice „fără poze sau dialog?”

... Dar când Iepurele scoase un ceas din buzunarul vestei şi se uită la el, după care grăbi pasul, Alice se ridică brusc, căci o străfulgeră gândul că nu mai văzuse niciodată vreun iepure nici cu vestă cu buzunar, nici cu un ceas pe care să îl scoată din buzunarul vestei şi, arzând de curiozitate, o luă la goană peste câmp după el şi, din fericire, ajunse la ţanc, cât să-l vadă dispărând într-o gaură mare de iepure de sub gardul viu.

... — Trezeşte-te, Alice, dragă! îi spuse sora ei. Ce mult ai dormit!

— Am avut un vis aşa ciudat! spuse Alice.

Şi-i povesti surorii ei, aşa cum îşi amintea ea, toate acele aventuri despre care voi tocmai aţi citit; şi când termină, sora ei o sărută şi-i spuse:

— A fost un vis ciudat, fără-ndoială, dar acum fugi înăuntru şi bea-ţi ceaiul; se face târziu.

Alice se ridică şi fugi, gândindu-se ce vis minunat avusese.