Arta de a fi

Sa nu mai arunc atatia ani pe fereastra.
Sa renunt la atitudinea de spectator al propriei vieti.
Sa ma sperii de cat de tarziu am lasat sa se faca peste mine.
Sa nu ma mai comport ca si cum nu e al meu timpul pe care il investesc in orice.
Sa nu ma intereseze ca nu mai vreau sau nu mai pot sau alte cate asemenea.
Sa slefuiesc intens verbul „a fi” daca vreau ceva.
Fragment din carte:

"Sa ma sperii de cat de tarziu am lasat sa se faca peste mine.
Sa nu mai fac pe mironosita cand de fapt e jale la mine in cap.
Sa ma scutur daca observ ca ma umplu de praf de la o zi la alta.
Sa-mi pun foarte multe intrebari existentiale putin mai tarziu.
Sa nu-mi mai dau atata importanta sa nu se umfle vantul de ras.
Sa fiu foarte atent la cel din oglinda care se crede numai el stie ce.
Sa ma resemnez dinainte ca sa nu am dezamagiri mai tarziu.
Sa pun eu lucrurile in ordine inainte sa ma puna ele pe mine la loc. "