Artur si minimosii
Artur si minimosii
Artur, un pusti de 10 ani, pare un baietel ca oricare altul. Nimeni nu ar putea banui ce primejdii il asteapta. In vreme ce isi petrece linistit vacanta de vara la tara, descopera in biblioteca bunicului, o carte magica. Ea il calauzeste in lumea minimosilor, un tinut pe care Artur il cunostea din nenumaratele povesti pe care i le-a spus bunicul candva.
Fragment din carte:
"- Romanii? N-am auzit niciodata de tribul lor, spune naiv.
Mami nu-si poate retine zimbetul si profita de situatie ca sa-si treaca mina prin parul lui ciufulit.
- E un trib foarte vechi, care traia in Italia cu multa vreme in urma, ii explica bunica. Seful lor se numea Cezar.
- Ca salata? Intreaba Artur cu interes.
- Da, ca salata, ii raspunde Mami si suride iar. Hai, pune-le toate la loc, trebuie sa mergem la cumparaturi.
- Asta inseamna ca azi nu mai fac dus? se bucura Artur.
- Da, asta inseamna, ca pentru moment nu mai faci dus. O sa faci la intoarcere. Hai, grabeste-te! il indeamna, bunica.
Artur aranjeaza metodic canile pe care le-a scos, iar Mami pune la loc masca africana. Ce mindre par toate mastile razboinicilor, oferite bunicului in semn de prietenie; le priveste un moment, rememorind probabil citeva aventuri traite alaturi de sotul ei, acum disparut. Pentru citeva clipe o cuprinde dorul si scoate un suspin adInc, lung ca o amintire.
- Mami, de ce-a plecat bunicul?
Fraza rasuna in tacere, peste dorul bunicii. Ea iI priveste pe Artur, postat in fata portretului bunicului, cu casca si tinuta coloniala de rigoare. Sovaie, cautindu-si vorbele. Asa pateste ori de cate ori o loveste emotia. Se duce la fereastra deschisa si trage aer in piept.
- Tare as vrea sa stiu si eu... spune, inainte de a inchide fereastra. Si mai zaboveste o clipa, privind curtea prin geamuri.
Batrinul pitic din gradina ii zimbeste, mindru instalat la picioarele stejarului impunator ce domneste acolo. Oare cite amintiri va fi adunat batrinul stejar de-a lungul vietii? Probabil ca ne-ar putea povesti aceasta istorie mai bine decit oricine, dar Mami continua:
- lsi petrecea multa vreme in gradina, linga copacul pe care il iubea nespus. Batrinul stejar avea, desigur, multe lucruri sa-i spuna.
Tiptil, Artur s-a instalat in fotoliu, bucurindu-se de povestea ce incepea.
- Parca il vad, dupa caderea serii, cu ocheanul, privind la stele intreaga noapte, istoriseste emotionata bunica. Luna plina stralucea peste cimpie. Era minunat. Il puteam privi ore in sir, dind roata pasionat ca un fluture momit de lumina. Suride, revazind scena ce i-a ramas in memorie. Apoi buna dispozitie i se risipeste usor, iar chipul i se aspreste. In zori, ocheanul era tot acolo. Dar el disparuse. In curind, se vor implini patru ani.
Artur e oarecum nelamurit.
- A disparut asa, fara nici o vorba, fara sa zica nimic?
Mami da incetisor din cap. "
"- Romanii? N-am auzit niciodata de tribul lor, spune naiv.
Mami nu-si poate retine zimbetul si profita de situatie ca sa-si treaca mina prin parul lui ciufulit.
- E un trib foarte vechi, care traia in Italia cu multa vreme in urma, ii explica bunica. Seful lor se numea Cezar.
- Ca salata? Intreaba Artur cu interes.
- Da, ca salata, ii raspunde Mami si suride iar. Hai, pune-le toate la loc, trebuie sa mergem la cumparaturi.
- Asta inseamna ca azi nu mai fac dus? se bucura Artur.
- Da, asta inseamna, ca pentru moment nu mai faci dus. O sa faci la intoarcere. Hai, grabeste-te! il indeamna, bunica.
Artur aranjeaza metodic canile pe care le-a scos, iar Mami pune la loc masca africana. Ce mindre par toate mastile razboinicilor, oferite bunicului in semn de prietenie; le priveste un moment, rememorind probabil citeva aventuri traite alaturi de sotul ei, acum disparut. Pentru citeva clipe o cuprinde dorul si scoate un suspin adInc, lung ca o amintire.
- Mami, de ce-a plecat bunicul?
Fraza rasuna in tacere, peste dorul bunicii. Ea iI priveste pe Artur, postat in fata portretului bunicului, cu casca si tinuta coloniala de rigoare. Sovaie, cautindu-si vorbele. Asa pateste ori de cate ori o loveste emotia. Se duce la fereastra deschisa si trage aer in piept.
- Tare as vrea sa stiu si eu... spune, inainte de a inchide fereastra. Si mai zaboveste o clipa, privind curtea prin geamuri.
Batrinul pitic din gradina ii zimbeste, mindru instalat la picioarele stejarului impunator ce domneste acolo. Oare cite amintiri va fi adunat batrinul stejar de-a lungul vietii? Probabil ca ne-ar putea povesti aceasta istorie mai bine decit oricine, dar Mami continua:
- lsi petrecea multa vreme in gradina, linga copacul pe care il iubea nespus. Batrinul stejar avea, desigur, multe lucruri sa-i spuna.
Tiptil, Artur s-a instalat in fotoliu, bucurindu-se de povestea ce incepea.
- Parca il vad, dupa caderea serii, cu ocheanul, privind la stele intreaga noapte, istoriseste emotionata bunica. Luna plina stralucea peste cimpie. Era minunat. Il puteam privi ore in sir, dind roata pasionat ca un fluture momit de lumina. Suride, revazind scena ce i-a ramas in memorie. Apoi buna dispozitie i se risipeste usor, iar chipul i se aspreste. In zori, ocheanul era tot acolo. Dar el disparuse. In curind, se vor implini patru ani.
Artur e oarecum nelamurit.
- A disparut asa, fara nici o vorba, fara sa zica nimic?
Mami da incetisor din cap. "
PRP: 25.38 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
21.57Lei
21.57Lei
25.38 LeiPrimești 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Artur, un pusti de 10 ani, pare un baietel ca oricare altul. Nimeni nu ar putea banui ce primejdii il asteapta. In vreme ce isi petrece linistit vacanta de vara la tara, descopera in biblioteca bunicului, o carte magica. Ea il calauzeste in lumea minimosilor, un tinut pe care Artur il cunostea din nenumaratele povesti pe care i le-a spus bunicul candva.
Fragment din carte:
"- Romanii? N-am auzit niciodata de tribul lor, spune naiv.
Mami nu-si poate retine zimbetul si profita de situatie ca sa-si treaca mina prin parul lui ciufulit.
- E un trib foarte vechi, care traia in Italia cu multa vreme in urma, ii explica bunica. Seful lor se numea Cezar.
- Ca salata? Intreaba Artur cu interes.
- Da, ca salata, ii raspunde Mami si suride iar. Hai, pune-le toate la loc, trebuie sa mergem la cumparaturi.
- Asta inseamna ca azi nu mai fac dus? se bucura Artur.
- Da, asta inseamna, ca pentru moment nu mai faci dus. O sa faci la intoarcere. Hai, grabeste-te! il indeamna, bunica.
Artur aranjeaza metodic canile pe care le-a scos, iar Mami pune la loc masca africana. Ce mindre par toate mastile razboinicilor, oferite bunicului in semn de prietenie; le priveste un moment, rememorind probabil citeva aventuri traite alaturi de sotul ei, acum disparut. Pentru citeva clipe o cuprinde dorul si scoate un suspin adInc, lung ca o amintire.
- Mami, de ce-a plecat bunicul?
Fraza rasuna in tacere, peste dorul bunicii. Ea iI priveste pe Artur, postat in fata portretului bunicului, cu casca si tinuta coloniala de rigoare. Sovaie, cautindu-si vorbele. Asa pateste ori de cate ori o loveste emotia. Se duce la fereastra deschisa si trage aer in piept.
- Tare as vrea sa stiu si eu... spune, inainte de a inchide fereastra. Si mai zaboveste o clipa, privind curtea prin geamuri.
Batrinul pitic din gradina ii zimbeste, mindru instalat la picioarele stejarului impunator ce domneste acolo. Oare cite amintiri va fi adunat batrinul stejar de-a lungul vietii? Probabil ca ne-ar putea povesti aceasta istorie mai bine decit oricine, dar Mami continua:
- lsi petrecea multa vreme in gradina, linga copacul pe care il iubea nespus. Batrinul stejar avea, desigur, multe lucruri sa-i spuna.
Tiptil, Artur s-a instalat in fotoliu, bucurindu-se de povestea ce incepea.
- Parca il vad, dupa caderea serii, cu ocheanul, privind la stele intreaga noapte, istoriseste emotionata bunica. Luna plina stralucea peste cimpie. Era minunat. Il puteam privi ore in sir, dind roata pasionat ca un fluture momit de lumina. Suride, revazind scena ce i-a ramas in memorie. Apoi buna dispozitie i se risipeste usor, iar chipul i se aspreste. In zori, ocheanul era tot acolo. Dar el disparuse. In curind, se vor implini patru ani.
Artur e oarecum nelamurit.
- A disparut asa, fara nici o vorba, fara sa zica nimic?
Mami da incetisor din cap. "
"- Romanii? N-am auzit niciodata de tribul lor, spune naiv.
Mami nu-si poate retine zimbetul si profita de situatie ca sa-si treaca mina prin parul lui ciufulit.
- E un trib foarte vechi, care traia in Italia cu multa vreme in urma, ii explica bunica. Seful lor se numea Cezar.
- Ca salata? Intreaba Artur cu interes.
- Da, ca salata, ii raspunde Mami si suride iar. Hai, pune-le toate la loc, trebuie sa mergem la cumparaturi.
- Asta inseamna ca azi nu mai fac dus? se bucura Artur.
- Da, asta inseamna, ca pentru moment nu mai faci dus. O sa faci la intoarcere. Hai, grabeste-te! il indeamna, bunica.
Artur aranjeaza metodic canile pe care le-a scos, iar Mami pune la loc masca africana. Ce mindre par toate mastile razboinicilor, oferite bunicului in semn de prietenie; le priveste un moment, rememorind probabil citeva aventuri traite alaturi de sotul ei, acum disparut. Pentru citeva clipe o cuprinde dorul si scoate un suspin adInc, lung ca o amintire.
- Mami, de ce-a plecat bunicul?
Fraza rasuna in tacere, peste dorul bunicii. Ea iI priveste pe Artur, postat in fata portretului bunicului, cu casca si tinuta coloniala de rigoare. Sovaie, cautindu-si vorbele. Asa pateste ori de cate ori o loveste emotia. Se duce la fereastra deschisa si trage aer in piept.
- Tare as vrea sa stiu si eu... spune, inainte de a inchide fereastra. Si mai zaboveste o clipa, privind curtea prin geamuri.
Batrinul pitic din gradina ii zimbeste, mindru instalat la picioarele stejarului impunator ce domneste acolo. Oare cite amintiri va fi adunat batrinul stejar de-a lungul vietii? Probabil ca ne-ar putea povesti aceasta istorie mai bine decit oricine, dar Mami continua:
- lsi petrecea multa vreme in gradina, linga copacul pe care il iubea nespus. Batrinul stejar avea, desigur, multe lucruri sa-i spuna.
Tiptil, Artur s-a instalat in fotoliu, bucurindu-se de povestea ce incepea.
- Parca il vad, dupa caderea serii, cu ocheanul, privind la stele intreaga noapte, istoriseste emotionata bunica. Luna plina stralucea peste cimpie. Era minunat. Il puteam privi ore in sir, dind roata pasionat ca un fluture momit de lumina. Suride, revazind scena ce i-a ramas in memorie. Apoi buna dispozitie i se risipeste usor, iar chipul i se aspreste. In zori, ocheanul era tot acolo. Dar el disparuse. In curind, se vor implini patru ani.
Artur e oarecum nelamurit.
- A disparut asa, fara nici o vorba, fara sa zica nimic?
Mami da incetisor din cap. "
Detaliile produsului
