Se iau doua personaje si se plaseaza pe drumul prieteniei. Parcursul lor, o aventura! Iar aventura lor e consemnata, scriptic si ilustrativ, intre copertele cartii Aventuri cu Matei si Hipo, conceputa de Daniela Gheorghita dupa o idee a Biancai Mereuta.
Matei, un copil vesel si curios, porneste intr-o calatorie alaturi de Hipo, un simpatic pui de hipopotam. Si grozavenia prieteniei lor este dublata de peripetii demne de zugravit in pagini de carte: inghitirea soarelui, scufundari si multa joaca.
Dar sa patrundem in subsidiarul mesajului scris, dincolo de aparent simpla relatie a personajelor. Din acest punct de vedere, cartea se reveleaza cititorului ca alegorie despre nuantele si profunzimile prieteniei. Pornind de la protagonistii naratiunii, coautoarele propun un joc al proportiilor care intuieste complexitatea acestui raport interuman. Astfel, micul si marele pornesc impreuna pe simbolicul drum al cunoasterii reciproce, calatoria scurtandu-se gradual cu fiecare intalnire si apropiere de Celalalt.
In acest moment al lecturii intelegem si implicatiile prieteniei, imaginea de ansamblu dispersandu-se in spectre situationale, asemenea luminii. De exemplu, prietenia poate deveni sinonima intrajutorarii, iar a fi prieten bun inseamna a fi de ajutor.
Insa, desi se fundamenteaza pe principii valorice universale, fiecare relationare cu aproapele este unica si individuala. De aceea, si aventura lui Matei si Hipo este atat pe masura unuia, cat si pe masura celuilalt. Acestia se bucura de experiente comune, indiferent de marime, regasindu-se in acelasi context pentru sustinere mutuala. Cu alte cuvinte, prietenia presupune pastrarea individualitatii, mergand intr-o directie comuna, mereu in intampinarea Celuilalt.
Mizand pe contrastul mic-mare, cartea Aventuri cu Matei si Hipo subliniaza complexitatea raportarii la cei din jur. Si reitereaza faptul ca nu exista prietenii neobisnuite, ci doar prietenii care anuleaza diferitul, pentru a spori frumusetea aproapelui, bucurandu-se de ea si valorificand-o.
