Biserica Asiriana a Rasaritului

In Mesopotamia (intre Tigru si Eufrat) a luat nastere primul centru al Bisericii Rasaritului, la Seleucia-Ctesiphon, capitala marelui Imperiu Persan (astazi in sudul Bagdadului). De la inceputul crestinismului si pana in secolul al XIV-lea, aceasta Biserica a cunoscut un impuls misionar extraordinar si o remarcabila expansiune in Asia, aducand Evanghelia in Rasarit si chiar in Orientul Indepartat, din Persia pana in India, prin Golful Persic, si pana in China, unde a ajuns in secolul al VII-lea prin Asia Centrala si celebrul drum al matasii care lega China de lumea mediteraneana. Apoi, invaziile lui Timur (Tamerlan, 1370-1405) in Asia au dus la marele declin al Bisericii Rasaritului.

 

Dupa genocidul suferit de crestinii din Imperiul Otoman in 1915 si masacrele ulterioare din Persia, Biserica Rasaritului si credinciosii ei au fost la un pas de disparitie. In secolul al XX-lea, scaunul patriarhal a fost mutat la Chicago (in Statele Unite), iar in septembrie 2015 la Erbil (in nordul Irakului). Multi dintre credinciosi au parasit Orientul Mijlociu si au format comunitati in diaspora, in lumea intreaga. Istoria crestinismului din Orientul Mijlociu si de mai departe, din Asia Centrala si de Est, este foarte putin cunoscuta.

 

In aceasta carte, cititorul este invitat la o calatorie fascinanta in timp si spatiu, descoperind Biserica Rasaritului, o Biserica apostolica foarte veche a carei istorie de doua mii de ani in Asia constituie un capitol indispensabil al istoriei Bisericii universale.