Cu rigoarea și finețea teologică ce îi caracterizează opera, Henri de Lubac oferă o reflecție de referință asupra comuniunii ecleziale, a slujirii episcopale și a raportului dintre unitate și diversitate în viața Bisericii.
Henri de Lubac abordează una dintre problemele decisive ale ecleziologiei catolice: raportul dintre Bisericile particulare și Biserica universală. Analiza sa evidențiază felul în care unitatea Bisericii se realizează în comuniunea concretă a Bisericilor locale, în jurul episcopului și în legătura lor vie cu întreaga Biserică. Analiza izvoarelor și a tradiției creștine susține o reflecție densă despre episcopat, comuniune și catolicitate, esențială pentru înțelegerea ecleziologiei contemporane.
Henri de Lubac (1896-1991), preot iezuit francez, a fost unul dintre teologii importanți ai secolului al XX-lea. Profesor de teologie la Lyon și cofondator al colecției patristice Sources chrétiennes, a contribuit decisiv la redescoperirea izvoarelor biblice și patristice ale teologiei catolice. A participat în calitate de expert la lucrările Conciliului Vatican II, influențând îndeosebi reflecția asupra Revelației, Bisericii și antropologiei creștine. În 1983, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal.
Traducere din limba franceză de Cristian Șoimușan.