Căi teognostice în mistica siro-orientală

Căi teognostice în mistica siro-orientală. Sahdona Martyrius și Ioan de Dalyatha

Potrivit lui Sahdona Martyrius în Cartea desăvârșirii, prin aportul elevator al lecturii și meditării, al virtuților supuse încercărilor, al voinței, rugăciunii, vederii contemplative și, însumându-le pe toate, al regulii vieții desăvârșite - prin convergența intensificată și interconectarea dinamică a tuturor acestor lucrări ascetico-mistice -, sufletul se înalță spre Dumnezeu. Ceea ce pare la început imposibil se vădește posibil pe calea ascendentă, teognosică, o ascensio a desăvârșirii - pe care sufletul, el însuși înălțat, urcă liber de orice poveri lumești. Nimic altceva nu se mai arată în acest veșnic acum decât departele de alături, Cel urmat departe pentru a fi cât mai aproape. În Omiliile și Epistolele lui Ioan de Dalyatha, locul la care aspiră mintea, loc spiritual situat în adâncul înălțimii până unde ea ajunge urmând lumina care i se arată, nu este altundeva decât în ea însăși, cu temeiul în inimă și extins până pe piscul sufletului. Expresie frecventă în mistica siro-orientală, locul (atrā) de apariție a luminii în suflet denumește manifestarea prezenței divine care își face loc în interiorul nevăzut, în adâncul unei ascunderi luminate. Nu vin toate curăția, înfrânarea, aspirația, discernământul și altele din acest loc sfânt de obârșie, care, dând de la început darul în actul creației, întoarce sufletul cu fața la soarele Vieții, spre locul din care totul a început? - Dorin Ștefănescu