Călătoria prin Eldorado

Tragedia lui Nikolai Vasilievici Sablin nu s-a incheiat dupa eliberarea din Uniunea Republicilor Flamande, cum este parafrazata denumirea URSS in memoriile redactate intr-un stil pe care l-am putea numi de inspiratie krilov-cehoviana. In Romania anilor 1956–1958, a consilierilor sovietici si a ofiterilor de Securitate cu busturile lui Lenin si Stalin pe birouri, intervalul de timp scurs de la finalizarea Calatoriei prin Eldorado pana la noua arestare a autorului, calificarea lui I.V. Stalin drept tar rosu, tiran sau calau sangeros, dezavuarea si condamnarea regimului stalinist inca mai reprezentau o infractiune politica, o blasfemie cu urmari fatale. Memoriile satirice ale lui Sablin, publicate la 60 de ani de la scrierea lor, nu reprezinta numai o descriere a dezumanizarii prin care au trecut autorul disident si cei pe care i-a cunoscut, nu sunt un simplu jurnal al unui supravietuitor al lagarelor sovietice, ci au si o certa valoare literara. - Vadim Guzun

 

Calatoria prin Eldorado este, intai de toate, amprenta puternica a unui om scolit si educat intr-un timp istoric in care aceste lucruri contau din toate punctele de vedere. Cu o modestie care il defineste, Sablin ne permite sa urmarim traseul Calatoriei pe harta lagarelor sovietice, sa intelegem ca martorul este in varsta, are probleme de sanatate, dar fara lamentari si pozitionari de axis mundi al propriului univers. Relatarile sale ne introduc in atmosfera epocii sovietice, in realitatea crunta si adesea neverosimila a mizeriei fizice si morale a fiintelor care populeaza lagarele, «zonele» si localitatile pierdute de pe harta Uniunii Sovietice. Daca nu ne‑am teme de puterea cuvintelor, am considera ca fostul lider al monarhistilor rusi din Romania interbelica supravietuieste mizeriei totale datorita solidei sale educatii si credintei. - Flori Balanescu