Când copilăria doare

De ce își lovesc părinții copiii, chiar și atunci când știu că acest lucru le face rău? Ce mecanisme culturale, sociale și normative mențin pedeapsa fizică în familiile românești, cu toate că legislația o interzice explicit? Pornind de la o cercetare sociologică amplă, realizată pe un eșantion de 919 părinți și completată de focus-grupuri cu părinți și copii, autorul investighează în ce măsură atitudinile declarate ale părinților corespund cu practicile lor efective de disciplinare a copiilor.

 

Integrând perspectivele teoriei comportamentului planificat și ale teoriei dinamicii normelor sociale, cartea descrie modul în care așteptările sociale, convingerile tradiționale și presiunea comunității influențează deciziile parentale. Rezultatele arată că, deși trei sferturi dintre părinți declară că nu folosesc pedeapsa corporală, normele sociale și justificările de tipul „bătaia e ruptă din rai” creează o ruptură semnificativă între lege și viața cotidiană. Lucrarea propune un set de recomandări centrate pe educația parentală pozitivă, argumentând că schimbarea reală nu vine doar din sancțiune, ci din construirea unor noi repere culturale care recunosc și apără dreptul fundamental al fiecărui copil de a avea o copilărie lipsită de durere.