Ce teme principale sunt abordate în «Candva, în Arcadia...»?
Cartea explorează teme precum dragostea, onoarea, datoria și intrigi la curte, situându-se în secolul al XVII-lea în Țara Românească.
- /
- Librarie online
- /
- Carti
- /
- Beletristica
- /
- Poezie
- /
- Candva, in Arcadia... - Domnita Neaga
Cândva, în Arcadia...
Cândva, în Arcadia...
Domnita Neaga este o poeta care combina in chip fericit stiinta versificatiei cu o sensibilitate autentica, pentru a-l conduce pe cititor in Arcadia ei senina. Poeta nu cauta neaparat insolitul, ocoleste cruzimea scenariilor si a limbajului, preferand profunzimile sensului, pe verticala spiritului, si - neaparat - frumusetea. Cu fiecare volum, si iata ca s-au adunat destule, de poezie si de critica, cele mai recente chiar la Editura NEUMA, Domnita Neaga devine mai convingatoare si mai personala. - Horia Garbea
Inger de pripas
Am mostenit comori stravechi de visuri,
Ce am iubit e tot ce mi-a ramas;
Cu ingeri, am vegheat in paraclisuri,
Si-am fost mereu un inger de pripas.
Am stat de aina sub caisii-n floare,
O punte fermecata ne unea;
Ducea padurea lemne in spinare,
S-aprinda focul meu pe-o alta stea.
De-atata cant, mi-e inima vioara,
Se naste-n ea izvor imaculat;
Din cand in cand, mai da pe dinafara,
Dar, un se varsa, inca n-am aflat...!
Descrierea produsului
Domnita Neaga este o poeta care combina in chip fericit stiinta versificatiei cu o sensibilitate autentica, pentru a-l conduce pe cititor in Arcadia ei senina. Poeta nu cauta neaparat insolitul, ocoleste cruzimea scenariilor si a limbajului, preferand profunzimile sensului, pe verticala spiritului, si - neaparat - frumusetea. Cu fiecare volum, si iata ca s-au adunat destule, de poezie si de critica, cele mai recente chiar la Editura NEUMA, Domnita Neaga devine mai convingatoare si mai personala. - Horia Garbea
Inger de pripas
Am mostenit comori stravechi de visuri,
Ce am iubit e tot ce mi-a ramas;
Cu ingeri, am vegheat in paraclisuri,
Si-am fost mereu un inger de pripas.
Am stat de aina sub caisii-n floare,
O punte fermecata ne unea;
Ducea padurea lemne in spinare,
S-aprinda focul meu pe-o alta stea.
De-atata cant, mi-e inima vioara,
Se naste-n ea izvor imaculat;
Din cand in cand, mai da pe dinafara,
Dar, un se varsa, inca n-am aflat...!
Detaliile produsului
