Cartea lui Adam si a Evei

Viata lui Adam si a Evei (sau Lupta lui Adam si a Evei cu Satana) este in totalitate o lucrare crestina, probabil opera unor egipteni ortodocsi din secolul al V-lea sau al VI-lea, care spun povestea sau povestile lui Adam - dintre care unele se gasesc in Talmud, in Coran si in alte parti - asa cum erau crezute atunci. Totul este povestit in stilul simplu al piosilor scriitori rasariteni din acele timpuri. Credinta evlavioasa a autorului transpare de-a lungul povestirii sale. Scopul lui este de a-l pune in legatura pe primul Adam cu venirea celui de al doilea, Hristos, la cinci mii cinci sute de ani dupa caderea lui Adam din Eden si cu implinirea fagaduintei ce i s-a facut atunci legat de mantuirea lumii. Potrivit cuvintelor autorului, Adam are frecvente schimburi de replici cu "Cuvantul lui Dumnezeu", care ii spune despre venirea Lui in trup ca sa il mantuiasca, o fagaduinta pe care Adam o incredinteaza copiilor lui pentru a si-o aminti si a o pastra in scris pentru propriii lor copii. Apoi, dupa ce moare, trupul lui e imbalsamat si asezat in Pestera Comorilor, unde el si Eva isi petrecusera viata; este luat de acolo de catre Noe impreuna cu aurul, tamaia si smirna aduse din Eden si asezat in arca; de unde este luat de Melhisedec dupa Potop; si dus de el, impreuna cu Sem si un inger trimis sa le arate drumul, in "Mijlocul Pamantului", pe dealul "Cranium" (Capatana) sau Golgota. Acolo, stanca se deschide de la sine ca sa primeasca trupul lui Adam, dupa care se inchide la loc. Este chiar locul in care a fost ridicata crucea Mantuitorului, atunci cand a fost rastignit.