Casa din intuneric

Recitind Casa din intuneric, din pliurile memoriei s-a iscat imaginea unei mari paduri nesfarsite din Germania, cu arbori negri, infrigurati, unde am iubit, am disperat, m-am uitat indelung in gol, am ras, am tacut – in timp ce nimic din jur nu mai tacea din gura – urmarind un apus de soare iernatic, sangeros, imperial. Cred ca acest straniu roman erotic – scris rastimp de trei-patru luni cu sentimentul ca sunt prinsa in curentii puternici ai unei imposibile plutiri dezlantuite, din care puteam, clipa de clipa, sa ma prabusesc – a irumpt din acea dupa-amiaza, nu mai putin stranie. - Aura Christi