Monroe
lumea nu s-a schimbat prea mult
femeile sunt tot mioape prin câmpia irlandeză
aceleași turme se alungă până-n inima conspirației/
sălbăticiuni la fiecare pas
jazzul a rămas precum îl știai în capela memoriei celor trecuți de 70
capabili încă de vise erotice /
cu america
o, monroe
astăzi/
acum mi-aș trece mâna prin părul tău oxigenat
te-aș înfășura pe trup/
șerpoaică/
în ciuda sfântului patrick
să mă crezi pe cuvânt când îți scapăr acest adevăr
eu sunt bărbatul vieții tale
antagonicul/
fără gardă de corp
armurierul medieval spânzurat de zidul cetății/
cu steagul alb
de ce spui monroe
pretutindeni zâmbete
și pentru noi niciun surâs
ia de-aici
sunt gârlă stagnofite pe umeri
pe piept mă îneacă
monroe/
mai râzi și tu
Am fost surprins în ziua în care, la un eveniment literar petrecut la Craiova, Gela Enea mi-a oferit un volum de poezie. Senzația insolitului s-a instalat îndată ce am început lectura și mă stăpânește și acum. Poeta este aproape violent originală, atipică. În argoul copilăriei mele i s-ar fi spus zgubilitică, echivalentul știurlubaticului folosit de Creangă. Nimic nu a dezmințit prima impresie! Însuși titlul prezentei cărți o dovedește. Deși Gela Enea este o foarte serioasă profesoară, iar analizele sale critice sunt profunde și precise, versurile respiră o libertate și un spirit ludic cărora le găsesc cu greu pereche printre contemporani. Poezia ei e una a răspărului, ușor arțăgoasă, dar cu momente de nostalgie și cea mai limpede frumusețe: voi poposi în câte-o fotografie ca-ntr-un oraș străin/ întrebându-mă/ unde se duce frumusețea când se duce. Un volum admirabil. -
Horia Gârbea