În vacanța de primăvară, Red Kenny pornește într-o călătorie alături de cinci amici: cea mai bună prietenă a ei și fratele mai mare al acesteia, iubita lui perfectă, un coleg de școală și tipul la care adolescenta visează în taină.
Când rulota li se defectează în mijlocul pustietății, iar ei nu mai au semnal la telefon, cei șase tineri își dau seama curând că nu este un accident. Cineva i-a prins în capcană acolo, în întuneric, cineva care clar îi vrea morți.
Mai sunt opt ore până la revărsatul zorilor, iar cei șase trebuie să evadeze sau să-și dea seama care dintre ei este ținta. Dar nu cumva printre ei se află un mincinos? Secrete îngropate ies la lumină, iar tensiunea din interiorul rulotei va atinge niveluri mortale. Și mai năucitor, nu toți membrii grupului vor supraviețui nopții…
Momentele de suspans intens, alături de un puzzle de indicii bine gândit, alcătuiesc o poveste plină de senzații tari. - Kirkus
Aluziile la o posibilă poveste de dragoste și o decizie plină de speranță ajută la construirea unei atmosfere marcate de o revărsare neobosită de violență și tensiune, învăluite într-un ton melancolic. [...] Un thriller care te va face să îți rozi unghiile din pricina suspansului. - Publishers Weekly
Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin.
Fragment din cartea „Cine moare în zori” de Holly Jackson:
„Red chiar voia să se ridice, să scape de conversația asta, să se ducă să stea cu Arthur în față, însă Oliver și umerii lui lați o țineau acolo, captivă. Simon a venit și s-a așezat și el, înrăutățind lucrurile, și s-a lăsat să cadă lângă Maddy, vârându-și apoi mâna în punga cu chipsuri. Și-a îndesat în gură un pumn plin.
-Da, știu! a zis Maddy, cu obrajii încă arzând. Dar nu-i nevoie să-și verse necazul pe mine.
- Nu face decât să te protejeze! a ripostat Oliver.
- Despre ce vorbiți aici? a întrebat Simon, cu firimituri portocalii țâșnindu-i din gură.
- Mama, a explicat Oliver. E stresată pentru că tocmai e în toiul unui proces important.
- A, da, e avocată, așa-i? a zis Simon, vârând mâna după alte chipsuri.
Oliver nu părea amuzat.
- E procuror-adjunct, a zis, și era greu să nu observi mândria din vocea lui, felul în care pronunța prea apăsat cele două cuvinte.
Ceea ce Red traducea prin „Nu, Simon, tâmpitule, nu-i doar avocata”.
- Ce proces? a întrebat Simon, fără să bage în seamă disprețul de pe fața lui Oliver.
- Probabil ai auzit de el la știri, a răspuns el pe un ton afectat. E o chestie mare.
O chestie uriașă, și-a zis Red.”