Comorile regale. Intoarcerea celor invinsi

- Doamne, Iisuse Hristoase, ai grija de mine si pazeste-ma, te rog!
Printre suspinele neincetate se aud pasii apasati ce acopera pamantul cu nepasarea lor. Nepasarea lor, a politistilor, pare sa se reflecte in rezultatul cautarilor lor.
- Un prizonier de la Londra tocmai a evadat, domnule comisar! glasul suierat abia se aude in receptorul telefonului, care este tinut strans de mana ranita a subofiterului. Statura inalta si impunatoare se ascunde parca in cabina telefonica asemenea unui copil care doar ce a facut o prostie si spera sa nu fie pedepsit de parinti.

- Va rog, domnule comisar... De ce sa-mi pierd slujba?... Dar... Nu se poate... Nu este nevoie sa veniti... Maine o sa...

Convorbirea telefonica este intrerupta inainte ca subalternul sa-si explice lipsa de tact la locul de munca. Nervos, barbatul asaza receptorul fara sa-si priveasca colegii, ale caror priviri par mai mirate decat ar fi vazut un elefant zburator.

- O sa-ti pierzi slujba? indrazneste unul dintre ei sa intrebe. E numai vina mea! Daca nu te-as fi chemat, criminala aceea nu ar fi fugit! Ma intreb cum a reusit... [Fragment]