Corto Maltese. Fabulă venețiană

Ce ştim despre Fabula venețiană? Numai lucruri fascinante. Care aprind curiozitatea cititorilor mai ceva ca misterioasa, „claviculă a lui Solomon”, o piatră prețioasă cu proprietăți magice, cu ajutorul căreia poți deschide portaluri în spațiu-timp și descoperi, la capătul lor, bogăţia unor poveşti uimitoare de aventuri. Cine nu şi-ar dori un astfel de giuvaier? Corto Maltese, membrii unor loji masonice și cei ai unor secte ezoterice, dar și fasciștii italieni, aflați la începuturile carierei lor criminale, îl caută cu îndârjire, în oraşul de o frumusețe pe cât de seducătoare, pe atât de primejdioasă. Ne aflăm în 1921, vremurile sunt tulburi. Oamenii încă nu şi-au revenit după șocul Primului Război Mondial şi cel al gripei spaniole. Există vreun loc unde poți scăpa de teroarea istoriei?

Aparent, da. Un tărâm în care realul se pierde în imaginar, iar raționalul se dizolvă în ocult.

Spațiul potrivit pentru a lăsa în urmă ororile trecutului şi a te redefini. De exemplu, Hipazia, femeia matematician şi filosof care îi fascinează pe bărbaţii veniți să-i asculte discursurile neoplatoniciene în casa tatălui ei, doctorul Teone, se consideră reîncarnarea Hypatiei din Alexandria, renumita femeie astronom, matematician şi filosof ucisă în anul 415 de către o mulțime de fanatici creștini.

Veneția este, aşadar, un loc simbolic, cu sensuri ce caută să fie descifrate şi miracole ce aşteaptă să se producă. Dar și unul concret, cu uși deschise de chei potrivite. Ea nu reprezintă doar tărâmul, „ales” al lui Hugo Pratt, pe care, încă din copilărie, îl poartă în memoria afectivă ca pe un talisman. Și nici oraşul unde, după cum ne anunță protagonistul albumului, „se petrec lucruri de necrezut”. Veneția este chiar personajul principal al Fabulei. Surprizele cu care îşi întâmpină vizitatorii depăşesc orice așteptări. - Ion Manolescu