Cei care o iubesc pe Marguerite Yourcenar romanciera vor regasi la eseista aceeasi facultate neobisnuita de a se cufunda, parca, in timp spre a intelege spiritul unor epoci trecute; sau de a patrunde „cu ochii deschisi“ in lumea launtrica a unor personaje ilustre, pentru a descoperi motivatia intima a actelor lor istorice ori creatoare.

Eseul despre Roma perioadei decadente, vazuta prin intermediul Cronicii auguste, si cel despre castelanele de la Chenonceaux ar putea sta la baza unor romane istorice de tipul Memoriilor lui Hadrian. Celelalte studii din volumul de fata par sa fie, macar in parte, dosarele unor posibile romane biografice.

Personajele lor sunt Agrippa d'Aubigne, poet renascentist francez si martor fidel al Reformei, apoi Piranesi – arhitectul si gravorul italian din secolul al XVIII-Iea, in ale carui inchisori imaginare poti recunoaste universul populat cu fantasme al creierului uman – , in sfarsit, trei nume importante ale literaturii moderne: Selma Lagerlof, una dintre putinele femei din categoria romancierilor cu adevarat mari, Constantin Cavafis, celebrul poet al Greciei moderne, ale carui poeme se hranesc totusi din materia inepuizabila a trecutului, si Thomas Mann, cu o opera ce se revendica, la o privire atenta, din stravechea traditie ermetica dupa care cunoasterea lumii nu e posibila decat „sub specia interioritatii“.