Când am început să pun în scris povestirile tatălui meu, am făcut-o ca pe o comemorare a străbunilor, ale căror poveşti şi vieți, altfel, ar fi murit odată cu el.
Povestirile din această carte arată cum țâganii fierari românizați, de la jumătatea secolului XX, îşi duceau viața: cum glumeau, petreceau, se certau și se împăcau, dar și cum interacționau între ei și cu românii într-o lumină diferită de cea în care sunt prezentaţi, de cele mai multe ori, în mass-media. Un alt motiv pentru care am decis să pun în scris aceste experiențe este că cele mai multe povești despre țâgani au fost scrise din afara neamului țâgănesc. Dintr-un loc în care trăirile, valorile și nuanțele vieţii nu puteau fi înțelese pe deplin. - Roxana Zanfir