Cujo

 Fragment din romanul "Cujo" de Stephen King:

"Donna a intors capul. I-a trosnit gatul ca balamaua unei usi vechi de plasa. Avea o presimtire, stia aproape sigur ca se va intampla ceva. S-a uitat dupa Cujo. Si Cujo era acolo. Fusese acolo tot timpul asta, ghemuit, ascunzandu-se de ea, asteptand-o. O pandea si o tot pandea pana cand se repezea...
Li s-au intalnit privirile - ochii Donnei, mari si albastri; ai lui Cujo, tulburi si rosii. Pret de o clipa, Donna s-a vazut in ochii lui, a vazut FEMEIA - oare si el se vedea in ochii ei?
Si atunci a sarit la ea.
De data aceasta, nu a mai impietrit. A facut repede cativa pasi in spate, bajbaind dupa clanta de la portiera. Cujo maraia si ranjea la ea si balele groase ii curgeau dintre colti. A aterizat in locul unde fusese ea si a derapat pe pietris cu labele lui tepene, oferindu-i FEMEII inca o secunda extrem de pretioasa.
Donna a nimerit cu degetul mare pe butonul clantei si l-a apasat. A tras. Usa era blocata. Usa nu voia sa se deschida. Cujo s-a napustit asupra ei.
Parca cineva ii aruncase o minge medicinala drept in zona moale si vulnerabila dintre sani. A avut senzatia ca aveau sa-i iasa printre coaste - si o durea - si atunci l-a apucat pe caine de gat si si-a varat degetele in blana aia deasa si murdara, incercand sa-l tina cat mai departe de ea. Isi auzea suieratul rapid al respiratiei. In ochii dementi ai lui Cujo se reflecta lumina stelelor. Pocnea din colti la doar cativa centimetri de fata ei, iar rasuflarea lui avea miros de lume moarta, de boala in faza terminala, de crima fara noima. Ca intr-un fel de delir, si-a adus aminte acum de tocatorul de gunoi care a refulat inainte de sindrofia mamei si a improscat mazga aia verde pe tot tavanul."