Dacă Soarele moare

 

În anii ’60, programul spațial american aflat în plină dezvoltare aprinsese imaginația tuturor. Întreaga țară se aștepta ca până la încheierea deceniului să se ajungă pe Lună și, nu după multă vreme, pe planeta Marte. Se discuta despre călătorii interstelare, despre colonizarea planetelor, despre extratereștri, despre faptul că Soarele va muri în cele din urmă și omenirea va trebui să-și găsească o nouă casă.

 

 

Entuziasmul american debordant, dar și fascinația Orianei Fallaci pentru Lună și călătoriile în spațiu au determinat-o să scrie cartea Dacă Soarele moare, în urma vizitelor pe care le-a întreprins în acest sens în Los Angeles, New York, Huntsville, Houston, San Antonio, Florida și New Mexico, cele mai importante locuri de unde avea să afle ceea ce restul omenirii aproape că nici nu bănuia. Autoarea a avut ocazia unică să discute direct cu astronauții care se pregăteau pentru a merge pe Lună. Totodată, a stat de vorbă cu oameni de știință responsabili de instruirea echipajelor și cu specialiști în construirea rachetelor. Experiența a inclus și o întâlnire memorabilă cu celebrul scriitor Ray Bradbury, ale cărui opere science-fiction captivaseră o planetă întreagă.

 

 

Această scriere reprezintă o minunată explorare personală a lumii de mâine. Este vorba despre viitorul așa cum se prefigura într-o epocă în care se credea că zborul spațial va deveni un simplu divertisment. În același timp, volumul analizează natura umană cu toate luminile și umbrele ei. Este portretul unei umanități care încearcă mereu, prin eforturi uriașe, să ajungă la stele.

 

Cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a ne asigura supraviețuirea? Este cucerirea spațiului o dovadă de progres absolut sau doar o iluzie scumpă împachetată în vanitate?

 

În anii ’60, când cursa spațială abia începea și visele omenirii păreau la o aruncătură de băț, celebra jurnalistă italiană Oriana Fallaci întreprinde o călătorie fascinantă în Statele Unite. Misiunea ei a fost să viziteze facilitățile NASA, să exploreze mecanismele lumii de mâine și să intervieveze oamenii care pregăteau primul zbor uman în spațiu, de la astronauți și ingineri, până la vizionarul Ray Bradbury sau savanții Wernher von Braun și Ernst Stuhlinger.

 

 

Dacă Soarele moare nu este însă o simplă cronică jurnalistică sau un raport tehnic. Este jurnalul unui an trăit sub culorile drapelului american (1964) și, mai ales, o carte plăsmuită din carne și sânge, din emoții primare, dileme filozofice și neliniști profunde.

 

Aflată la granița dintre două lumi, un prezent sigur, dar deja învechit, și un viitor incert, rece, dar inevitabil, Fallaci trăiește un adevărat șoc cultural pe pământ american. Printre autostrăzi de asfalt, febra plasticului și zgârie-nori din sticlă, scriitoarea exprimă cu o sinceritate dezinvoltă și o ironie mușcătoare teama că noua eră tehnologică ar putea spulbera umanitatea clasică.

 

 

Construit sub forma unui dialog mental - tăcut, dar încăpățânat - cu tatăl ei, un om ancorat în tradiție și în bun-simț (care refuză să creadă în călătorii spațiale periculoase pe o Lună unde „nu există flori, nici pești, nici păsări”), volumul devine o căutare personală a adevărului. Oriana scrie pentru a-și convinge tatăl, dar mai ales pentru a se convinge pe sine, că vântul progresului nu cunoaște răgaz, iar viitorul, cu toate necunoscutele lui, este, la bine și la greu, casa fiecăruia dintre noi.

 

Probabil cea mai extraordinară, sinceră, exactă și impresionantă dintre multele cărți scrise despre aventura omului în spațiu. - New Yorker

 

Dacă Soarele moare, rasa noastră moare odată cu Soarele... - Ray Bradbury

Traducere din limba italiană de Ines Simionescu.