Andrei Filotti ne vorbeste despre familia lui, ne este calauza printre pasionantele ramificatii genealogice, ne permite agreabile ragazuri la mosia de familie de la Pochidia. Reuseste apoi sa pastreze intacta experienta copilului care a trait in valtoarea istoriei, ne poarta la Istanbul, Atena, Sofia si Budapesta, pe urmele misiunilor diplomatice ale tatalui sau. Observatiile sunt exacte, detaliile bogate, povestea curge cu farmec si, pasionati de scriitura, invatam despre mecanica diplomatiei epocii, despre cum era privit "celalalt", despre felul in care erau educati copiii de diplomati, dar si cum se jucau, ce vizitau, cum sarbatoreau sau ce le placea sa manance. Fresca grandioasa si deseori sumbra a <<marii istorii>> se intretese cu detaliile in filigran ale "micii istorii", ale vietii de zi cu zi, atat de importante pentru o autentica intelegere a trecutului. Filip-Lucian Iorga

 

Avand in vedere atat copilaria mea, cat si activitatea mea profesionala ulterioara, ma aflu poate in situatia putin obisnuita de a fi cunoscut ambele lumi si de a le putea compara direct. Lumea diplomatica in care mi-am petrecut copilaria si pe care o visam ca pe un viitor nu mai este cea de astazi. Si sunt convins ca, daca, printr-un concurs de imprejurari inexplicabil, as fi ajuns sa am o cariera in serviciul diplomatic, decaderea acestei activitati m-ar fi afectat in mare masura. Cred ca am fost mai fericit avand o profesie cu caracter tehnic, in care am avut putine constrangeri si am putut sa le depasesc pe cele pe care le-am avut, in care am putut sa realizez macar o parte din ceea ce speram sa pot realiza in viata. - Andrei Filotti