Despre prietenii artiști și înfăptuirile lor

Din bunii mei prieteni, ale căror desene le reproduc în primul capitol al acestei cărți, trei mi-au fost colegi în clasa a VII-a a Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, iar al patrulea frecventa un liceu din București. De fapt, primul desen, semnat de mine, ca și cele ale lui Ștefan Remencoff și Stere Popescu, aparțineau unor tineri cu alte vocații decât aceea a artelor frumoase. Eram preocupat de literatură și filozofie, Ștefan Remencoff a devenit un prețuit compozitor muzical în Bulgaria, iar Stere Popescu a căpătat o deosebită notorietate ca dansator, poet și actor. Una din intențiile cu care am făcut cunoscute aceste interesante  - îndrăznesc să cred  - începuturi a fost și punerea în lumină a idealurilor din Constanța anilor ’40, care merită a fi subliniate. Păstrez încă listele cu concertele simfonice aflate pe discuri, pe care le ascultam cu colegii, albumele de artă alături de cărțile de literatură. Am adăugat, intenționat, în prezentarea de față, desenul meu și al lui Ștefan Remencoff, pentru a sublinia acest îndemn renascentist din prima noastră tinerețe, această trăire europeană pe care comuniștii au încercat să o îndepărteze. Dintre colegii cu vocație deosebită pentru lumea artelor, deveniți prețuiți prin înfăptuirile lor, au fost Șerfi Șerbănescu și Iulian Gheorghiu, primul menționat, la șase ani de la moarte, „unul din marii moderniști români”, cel de-al doilea devenind asistent al profesorului Camil Ressu, de la Institutul de Istoria Artei din București. - Pavel Chihaia