De la succesul mondial al romanului lui
Bram Stoker, renumele voievodului muntean Vlad Ţepeş, alias Dracula, a condamnat uitării pe
Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, prima mare personalitate intelectuală a românilor care şi-a croit drum în cultura europeană. Personajul legendar al tenebrelor a umbrit amintirea prinţului Luminilor. Importanţa acestuia din urmă a suscitat, cu toate acestea, analize pasionante, prea puţin cunoscute din păcate în afara specialiştilor şi dincolo de hotarele româneşti. Faptul este de înţeles în cazul unui personaj contradictoriu prin poziţia sa la întîlnirea dintre lumile medievală - medievală pentru societatea căreia îi aparţinea - şi modernă, şi la intersecţia istoriilor culturale ale spaţiilor pe care le-a parcurs [...] Spiritul său enciclopedic, talentul artistic şi literar şi cunoaşterea mai multor limbi străine au accentuat aspectul complex şi surprinzător al personalităţii sale.
Condensata şi riguroasa sinteză a lui Ştefan Lemny oferă o introducere preţioasă şi utilă, aducând la zi toate detaliile importante ale acestei prime personalităţi europene a culturii noastre. În mod fericit, [...] această poziţionare a vieţii şi activităţii lui Cantemir coincide cu epoca în care începe schimbarea raportului de forţe între puterile europene [...], epocă fericită în perspectivă istorică, anunţând multiple mutaţii între care „zorii” Luminilor, dar neprielnică şi uneori tragică în episoadele ei pentru Dimitrie Cantemir, dacă ne gândim la ceea ce se poate numi încă de acum „patriotismul” său, iubirea sinceră pentru ţara natală în care a stat perioada cea mai scurtă a vieţii sale, curmate timpuriu, la doar cincizeci de ani. -
Mircea Anghelescu, (România literară, 17 mai 2019)