Dulcea mea Doamna / Eminul meu iubit. Corespondenta inedita

Cititorul are sansa de a se intilni cu niste documente care, pe linga inestimabila lor valoare de istorie literara, sint si un extraordinar document uman. In felul acesta, se vor risipi, sint convinsa, multe speculatii privind atit superficialitatea Veronicai, cit si lipsa de entuziasm, in destule imprejurari, a poetului. Se poate constata, din­colo de orice tagada, ca marea poveste de iubire n-a fost o simpla mitizare a unor hagiografi mai mult sau mai putin inocenti, ci o veritabila comuniune sufleteasca. - Christina Zarifopol-Illias

 

„Cind gindesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gasesc cuvinte sa-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc...

 

Veronica draga, au n-am fost noi prea fericiti intr-o lume, in care fericirea nu poate exista? Este in lumea asta destul loc pentru atita iubire cita o avem? Nu este amorul nostru o anomalie in ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cata sa fim pedepsiti? Se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume in care basseta, invidia, rautatea domnesc peste tot si pururea?”