Ecouri ale sacrului. Hinduism și creștinism între experiență și reflecție
Ecouri ale sacrului. Hinduism și creștinism între experiență și reflecție
Lucrarea Ecouri ale sacrului: Hinduism și creștinism între experiență și reflecție, semnată de părintele Alexandru-Corneliu Arion, de la Facultatea de Teologie din Târgoviște, este o meditație profundă asupra orizontului religios al umanității. Autorul plasează cititorul în fața unei întrebări cardinale: cum poate fi înțeles sacrul ca spațiu comun al experienței spirituale, astfel încât hinduismul și creștinismul să se poată întâlni fără a-și estompa alteritatea și fără a diminua unicitatea Revelației?
Metodologic, lucrarea se sprijină pe hermeneutica fenomenologică a religiei (pe linia lui Mircea Eliade) și pe teologia dialogului (conform cu Raimon Panikkar, Bede Griffiths și Dumitru Stăniloae). El nu urmărește unificarea doctrinelor, ci o prezentare reciprocă a sensurilor ascunse ale fiecărei tradiții atunci când sunt privite în oglindă una prin cealaltă. Hinduismul apare ca expresie a unei metafizici a unității, în timp ce creștinismul întruchipează o metafizică a comuniunii; între ele, autorul identifică nu o opoziție ireconciliabilă, ci o dialectică fertilă între cele două căutări.
Un nucleu teologic de mare profunzime al lucrării este analiza comparată a conceptului de persoană în hinduism și creștinism. În gândirea vedāntină, ātman desemnează principiul spiritual individual, scânteia divină din fiecare ființă, în timp ce creștinismul afirmă persoana ca relație și comuniune. Diferența este fundamentală: pentru hinduism, identitatea ultimă este dizolvarea; pentru creștinism, unitatea ultimă este comuniunea cu Dumnezeu.
Descrierea produsului
Lucrarea Ecouri ale sacrului: Hinduism și creștinism între experiență și reflecție, semnată de părintele Alexandru-Corneliu Arion, de la Facultatea de Teologie din Târgoviște, este o meditație profundă asupra orizontului religios al umanității. Autorul plasează cititorul în fața unei întrebări cardinale: cum poate fi înțeles sacrul ca spațiu comun al experienței spirituale, astfel încât hinduismul și creștinismul să se poată întâlni fără a-și estompa alteritatea și fără a diminua unicitatea Revelației?
Metodologic, lucrarea se sprijină pe hermeneutica fenomenologică a religiei (pe linia lui Mircea Eliade) și pe teologia dialogului (conform cu Raimon Panikkar, Bede Griffiths și Dumitru Stăniloae). El nu urmărește unificarea doctrinelor, ci o prezentare reciprocă a sensurilor ascunse ale fiecărei tradiții atunci când sunt privite în oglindă una prin cealaltă. Hinduismul apare ca expresie a unei metafizici a unității, în timp ce creștinismul întruchipează o metafizică a comuniunii; între ele, autorul identifică nu o opoziție ireconciliabilă, ci o dialectică fertilă între cele două căutări.
Un nucleu teologic de mare profunzime al lucrării este analiza comparată a conceptului de persoană în hinduism și creștinism. În gândirea vedāntină, ātman desemnează principiul spiritual individual, scânteia divină din fiecare ființă, în timp ce creștinismul afirmă persoana ca relație și comuniune. Diferența este fundamentală: pentru hinduism, identitatea ultimă este dizolvarea; pentru creștinism, unitatea ultimă este comuniunea cu Dumnezeu.
Detaliile produsului
