Eliade 24

Ce ești dispus să faci pentru literatură?

 

Unele povești ies pe casa scării.

 

Scriitorul Mircea Munteanu lucrează într-o corporație și locuiește într-o clădire interbelică din centrul Bucureștiului. După ce debutul lui este premiat la Iași, dar asta n-are niciun ecou real, o întâlnire cu fosta profesoară de Română îl aruncă într-o perioadă de îndoială, boală și izolare. Descoperirea că locul unde stă este un rezervor nesfârșit de povești îl animă, însă, și se avântă într-un nou proiect literar. Pare că viața la bloc îi oferă personaje mai bune decât ar fi putut inventa, așa că își urmărește obsesiv vecinii. Narcisa, fostă doctoriță și eternă sursă de scandal, pare a fi, împreună cu Nicu, soțul ei, centrul de greutate al unui roman. Iar cei care ascund relații, cei care se urăsc pe față, noii proprietari, străinii și refugiații care apar nu fac decât să ajungă și ei, rând pe rând, „actori“ în mintea lui Mircea. Care nu se limitează la a-i privi, ci îi provoacă, îi testează, le caută secretele. Pe măsură ce Eliade 24 devine scena pe care se amestecă pandemiile, războaiele, prieteniile, politicile, iubirile, bârfele, despărțirile, intrigile și istoriile recente, scriitorul va afla că cea mai interesantă poveste din bloc este, de fapt, viața lui.

 

Am râs cu poftă, am zâmbit amar, am țopăit prin cameră de parcă aș fi avut eu reacția alergică ce l-a trimis la spital, m-am montat să fac față întâlnirii din scara blocului cu personajele lui haioase și cusurgii, m-am simțit de parcă aș fi făcut o șotie dubioasă cu Mircea Munteanu (ins cam nevrotic și ipohondru, cu care ți-ar plăcea și ție să stai la țigară), apoi aș fi fugit la Timișoara să scap de mustrările Narcisei. Și dac-ar fi fost doar atât! Fiindcă, mai târziu, punându-mă pe scris acest text, mi-am dat seama că, orice aș face și oricât de mult m-aș fi delectat cu romanul lui Horea Sibișteanu, trebuie să rămân nepretențios și autoironic, cum e și scrisul lui, altfel n-are niciun rost. Așa că citiți Eliade 24, are umor, observație exactă și pișcăcioasă, poftă de ricanare, o să vă placă, deși s-ar putea să vă recunoașteți încondeiați într-unul dintre personajele acestei cutii cu maimuțe pe care Horea a surprins-o în plină fierbere. - Claudiu Komartin

 

O poveste își găsește povestitorul, nu invers, ne reamintește Horea Sibișteanu prin noua sa carte, care îi are în prim-plan pe tânărul scriitor Mircea Munteanu și blocul interbelic în care locuiește pentru o vreme. Iar povestea cea mai bună nu e niciodată acolo unde te aștepți să fie, ci prinde viață cu adevărat abia când se lasă cortina.

Eliade 24 este, așadar, un roman care scormonește în mintea unui scriitor, în zilele și-n obsesiile lui, în frustrările și-n bucuriile lui, în temerile cele mai profunde și-n dorințele cele mai arzătoare, în marile deznădejdi și-n micile victorii. Dar este și un roman care problematizează scrisul, mult râvnita inspirație, manipularea, respectiv ficționalizarea realității, piața de carte autohtonă, responsabilitățile pe care le are un creator, printre altele. Totul, în același stil cu care ne-a obișnuit Horea Sibișteanu: frust, direct, minimalist, fără jonglerii, fără artificii, cu observații milimetrice și o curiozitate ieșită din comun pentru tot ce-l înconjoară. - Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor