Fata cu gust de portocale

Fata cu gust de portocale: o poveste despre iubire, trădare, vindecare

În cultura universală, portocaliul simbolizează echilibrul dintre spirit (galben, auriul divin) și fizic (roșul htonian), o fragilă punte de legătură între suflet și trup. Poate tocmai de aceea el poate întruchipa fie revelația iubirii, fie desfrâul (într-un sens pur carnal). Alegerea portocalei ca laitmotiv al romanului nu este deloc întâmplătoare: fiind un fruct cu mulți sâmburi, civilizațiile asiatice o consideră un simbol al fertilității, fiind oferit cadou cuplurilor tinere încă din Antichitate. Aici, simbolistica depășește analogia clasică a fructului rotund, feliat, cu Pământul și meridianele sale. Macrouniversul Emmei nu tranzitează granițele realului cotidian, al orășelelor de provincie românești de după Revoluție. Pe de altă parte însă, microuniversul său îl depășește în complexitate și amploare pe primul: nu vorbim aici despre un personaj cu multiple personalități, ci despre o tânără care se confruntă constant cu diversitatea rolurilor atribuite femeilor de pretutindeni - fiică, iubită, mamă, elevă, adolescentă, studentă, angajată, colegă, prietenă etc. Astfel, asumându-și (din punct de vedere social și civilizațional) aceste „titulaturi”, Emma se dedublează constant, jonglând cu mai multe eu-uri cu meniri diferite, imposibil de aliniat unui sine central; contrar stereotipului simbolic, portocalele nu sunt sfere perfecte, iar natura lor ține de efemer, întrucât coaja nu poate proteja în totalitate fructul, iar loviturile externe pot degrada cu ușurință interiorul. Cu alte cuvinte, anticipăm deja o realitate deopotrivă lumească și controversată: fata cu gust de portocale nu va atinge niciodată perfecțiunea și nu va fi sortită lucrurilor mărețe, fiindcă acestea, contrar așteptărilor, nu fac parte din cotidianul uman. Or, în fiecare femeie există o fată cu gust de portocale. - Ana-Maria Roșca