Ferestre răsucite

Romanul Ferestre rasucite de Andreea Contiu se distinge printr-o intrepatrundere a spatiului si timpului, dar si prin revelarea unor tonalitati afective diverse, greu de descifrat, prelucrate narativ printr-o mixtura de senzatii, trairi si idei. Exista in aceasta carte care mizeaza, inainte de toate, pe jocul intre dialogurile abundente, narativitate si descriere, un echilibru fragil intre interioritate si exterioritate, structurile epico-dialogale fiind articulate prin intermediul sugestiei, astfel incat paginile romanului pastreaza, intr-un fel, aspectul unui palimpsest in care se intretaie freamatul lucrurilor si emotia delicata. Relevanta cartii provine din capacitatea autoarei de a evoca emotii subtile si stari senzitive imponderabile, elanul spre dinamica lumii cotidiene fiind urmat de replieri in spatiul intimitatii personajelor. Se observa astfel prezenta unor nuclee narative ce rezuma destine, absente si prezente, unduiri ale timpului si ale imaginarului, sugestive fiind corespondentele dintre iubire, vulnerabilitate si durere ce definesc statura personajelor romanului, dominate uneori de frustrari, de teama, de fragilitate emotionala. - Iulian Boldea